Povestea drapelului pocit de Vrancea

Stema gresita tricolor Focsani copyLa reverul pieptoşilor de partid şi de stat care au prestat la defilarea de 1 decembrie din Focşani se putea zări un ecuson (mă scuzaţi dar am luat post de 1 an de la cuvântul cocardă) pe care zăcea imprimat steagul unei republici necunoscute.
Dacă nu era ziua naţională şi pe drapelul cu pricina nu era scris mare ,,1 decembrie 2013″ chiar că nu ştiam să spun al cui este steagul cu pricina. Orice elev de şcoală primară ştie măcar un lucru elementar legat de drapelul naţional: GALBENUL ESTE LA MIJLOC ŞI ALBASTRUL LA BĂŢ!

Se vor scrie multe probabil despre cauza acestei gafe monumentale. Se vor aduce acuzaţii şi în buna tradiţie româneasă se va da vina pe cine ştie ce amărât iar pisica moartă se va arunca din braţele oficiale în cele ale firmei private care a putut să spoiască aşa ceva. Eu însă, vreau să vă fac să vedeţi cauza de bază şi să înţelegem măcar în ceasul al 12 -lea cum de s-a putut întâmpla aşa ceva.

Povestea drapelului pocit începe acum mult timp, pe când persoana din cadrul administraţiei judeţene, responsabilă cu achiziţia publică ecusoanelor tricolore era în liceu. Să o numim Ghiţă, că tot e la modă. De la vârste fragede Ghiţă a dat semne clare că nu prea se înţelegea cu şcoala. De mic nu simţise chemarea asta stranie spre citit, carte, studiu, şcoală pe care o vedea la alţi copii. Ghiţă ura şcoala şi, dintre toate materiile, istoria părea materia total lipsită de sens. De ce să înveţi nenică despre toate fosilele de domnitori, ţări şi bătălii. Plictisitor până la sforăitură.

Aşa că de prin clasa a II-a, onorabilul Ghiţă a resimţit o puternică durere în posterior pentru această materie. Din păcate pentru el, în clasa a IV-a şi-a pecetluit soarta, dormind cu ochii deschişi la lecţia despre drapel. Habar nu a avut toată viaţa că acest tricolor are culorile dispuse într-o ordine. De unde să ştie el că albastru e la băţ şi galbenul la mijloc? Neatent fiind în clasa a 4 -a şi mai apoi, din clasa a 8 -a, frecventând ora de istorie exclusiv în barul de lângă şcoală sau liceu, Ghiţă a rămas complet ignorant cu privire la ordinea culorilor pe drapel.

Da, el este colegul care revenea râgâind a bere la sfârşitul orelor pentru a ridica ghiozdanul şi a pleca spre casă şi da, el te conduce azi. Neatras de şcoală, neatras de citit, de cultură şi cunoaştere în general, a trecut clasa furând de la colegi, din mila profesorilor şi mai ales pe baza şpăgilor şi plocoanelor date de părinţi. Fiind de ,,familie bună” a ştiut mereu că se va găsi un loc bunicel şi călduţ pentru el.

Drept urmare, când cursurile intensive de 4 ani ale bodegii de lângă universitatea de carton frecventată de Ghiţă au luat sfârşit, famiglia, evident cu bani şi conectată la politica judeţeană, l-a angajat pe plocon gras sau obligaţii corelative fix în cadrul administraţiei publice locale. Aici, văzând potenţialul incredibil al geniului, i s-a atribuit ceva inofensiv de făcut de genul tăiat frunză la câini, plimbat hârtie, etc. Dramatic este că în noiembrie 2013, cineva, probabil la fel de prost ca Ghiţă, pe fondul aglomeraţiei de sfârşit de an, a făcut imprudenţa de a-l pune pe tolomacul nostru să facă ceva util, să se ocupe de contractul cu ecusoanele tricolore pentru 1 decembrie 2013.

Ora aia de istorie dormită în septembrie 1984, clasa a 4-a B, a primit ocazia de a se răzbuna crunt. Toate berile ucise cu sadism în barul de lângă liceu în timpul orei de istorie vor fi răzbunate. Facultatea la sec fără minerală îşi arată efectele adverse. Aici, în prelegerea noastră pur imaginară şi fără nicio legătură cu realitatea, intervin, pe lângă slaba pregătire a lui Ghiţă, şi aspectele sistemice de ordin ,,fraudal” precum şi cunoscutul efect ,,da şefu’!”.

Latura ,,fraudală” cred că nu mai trebuie explicată. Singura asociere a cuvintelor contract, ban public, achiziţie, Vrancea, Focşani, cred că este suficientă pentru a caracteriza moravurile administraţiei noastre. Ordinul a venit, direct sau mediat, tocmai de la persoana care l-a angajat pe prostul nostru sau chiar de mai sus. Prostul, oricât de prost ar fi el ştie că şeful e faraon şi deci ce spune şeful e lege şi adevăr absolut. Spune şeful să faci contract cu unii care îţi dau ecusoane cu tricolor greşit.

Aşa faci! Zici ,,da şefu’!” şi semnezi imediat fără să citeşti, fără să verifici. Şeful ştie tot şi nu poate fi contrazis. Evident că şi chiar dacă vedea greşeala Ghiţă al nostru nu îndrăznea să comenteze ştiind că fără propteaua lui şefu era şomer la sapă. Deci? Şi dacă punea şeful steagul Ungariei pe ecuson Ghiţă se conforma 100%. Aşa se achită slugarnic şi atunci când şeful mai dă un tun pe la încălzire, panseluţe, asfalt, adică la chestii grele. Păi dacă Ghiţă nu zice nici pîs la aşa treburi grele ce pretenţii mai avem la ecusoane!?

Mai departe, pe lanţul slăbiciunilor, avem firma de ecusoane, din ce spune lumea, abonată la contracte cu organele adminisraţiei publice eterne de partid şi de stat. Uitând când a semnat ultima oară un contract pe bune, patronul, să-i spunem Plăteşteprost Tudose, bagă repede comanda în lucru fiind conştient că fără comenzile de partid şi de stat era falimentat de mult, la fel precum s-a falimentat concurenţa care nu a avut norocul să intre în graţiile de partid. Că a sesizat sau nu greşeala sau că el a comis această groaznică inversiune nici nu mai contează. Oricum nu avea nici ăsta curajul să-i atragă atenţia lui Ghiţă şi şefilor acestuia.

Mai există varianta erorii umane a unui muncitor de la firma de ecusoane şi nu m-ar mira ca ăsta să fie dat drept ţap ispăşitor, drept animalul care a distrus imaginea judeţului, ungurul iredentist, PDL+ist sabotor, etc.

Acesta din urmă, să-i spunem domnul Lehamite, poate a împărtăşit cu Ghiţă un trecut de nulitate şcolară sau, din contra, posesor al unui destin ratat de om educat şi competent însă născut în Vrancea, dintr-o familie săracă şi fără conexiuni de partid şi de stat, a ajuns taman muncitor fără chef la ecusoane. Şi domnul Lehamite, avea şi el destule motive să pocească drapelul.

Fie că e prost sau educat, salariul minim pe economie şi lucrul la un patron mafiot nu sunt de natură să-l facă pe Lehamite prea dedicat unei munci plictisitoare şi repetitive. Prost alimentat, fără bani, în datorii până la urechi, cu mintea roasă de spectrul ratării şi al foamei, locuind cu babacii sau asaltat de solicitările imposibil de onorat din salariu ale unei familii din ce în ce mai nemulţumite, fără ieşire din infern, putem intui că mintea domnului Lehamite era oriunde dar numai la drapelul de pe ecuson nu.

Drept urmare, din prostie, din silă sau din ambele, steagul nostru putea lejer intra sau ieşi pocit din firma de ecusoane. Fie că macheta a plecat gata greşită de la instituţia de partid şi de stat, fie că greşeala s-a făcut la firmă, nu a fost observată acolo sau nu s-a prins nimeni din Primărie sau Consiliu Judeţean când comanda a venit, esenţial este că sistemul care funcţionează în Judeţul Vrancea poate produce asemenea erori pe lanţul Faraon – Ghiţă – Plăteşteprost – Lehamite.

Ce este monstruos însă abia acum urmează.

Reflexul de slugi oarbe şi obediente a culminat cu distribuirea şi purtarea în piept a ecusonului cu tricolor greşit. Nimeni nu a observat, deci pot fi toţi numiţi chiori şi proşti, sau nimeni nu a avut curajul să dea jos ecusonul sau să împiedice distribuirea, caz în care sunt toţi nişte slugi fricoase. Ce mă sperie este că nimeni nu pare a se simţi deranjat, oripilat, furat, fraierit sau luat drept sclav atunci când li se agaţă de gât un ecuson cu steagul greşit. Mă tem că dacă le atârna faraonul o broască de gât o acceptau şi pe aia ba chiar se călcau în picioare să-i ofere epitetele lor pentru ideea orăcăitoare.

Concluzia mea mai veche, întărită şi de acest episod, este că o linişte greţoasă stagnează ca o ceaţă pe mintea şi ochii locuitorilor acestui judeţ, nimic nu ne mai deranjează, nimic, niciodată nu a reuşit să o facă.

Ecusonul acela cu tricolor strâmb nu era posibil să apară dacă sistemul social de tip mafiot, ierarhizat pe nonvaloare şi bazat pe dependenţă obedientă şi animalică, sistem ce guvernează judeţul Vrancea, nu asigura toate premisele eşecului social şi intelectual.

De 20 de ani, oameni proşti, hoţi şi fără demnitate, fără principii şi ruşine conduc judeţul. Pentru a fura şi obţine puterea absolută au corupt tot. Au angajat şi numit în funcţii, de la măturător până la senator şi ministru, numai proşti, canalii, numai oameni cu defecte, incapabili de se descurca singuri şi deci incapabili de a gândi cu mintea lor şi a se opune şefilor lor.

În 2013 mafia de partid şi de stat a pătruns până şi sub tiparniţa de drapele. Sistemul corupt, compus din nevertebrate şi oameni fără caracter, aserviţi pe viaţă stăpânului, din proşti a intrat în metastază, a devenit autoimun.

Atâta prostie s-a acumulat în cadrul acestui sistem încât a început să devoreze, inconştient însă inevitabil, chiar materia din care este alcătuit. Turmele de nepoţi şi pile, proştii de partid şi neamurile, şpăgarii şi lingăii, patronii care lucrează numai cu statul, au eliminat în 20 de ani toţi oamenii de calitate din sistem. Inevitabil au distrus nu numai sistemul imunitar al societăţii noastre dar, atât de radical a fost masacrul de conştiinţe, încât a distrus până şi sistemul imunitar al mafiei judeţene.

Cum s-a ajuns aici? Simplu. Sistemul a promovat şi prăsit doar lichele, hoţi şi proşti. Văzuţi ca ameninţări, oamenii de calitate au fost ţintele predilecte ale prostimii puse pe avansat şi căpătuit tocmai pentru că erau incomozi pentru şefu, cinstiţi, cu opinii, deştepţi, greu de prostit şi păcălit.

Odată însă cu plecarea ultimilor oameni de valoare sistemul a pierdut şi ultimul anticorp împotriva prostiei şi hoţiei. Chiar credea cineva că prostia este unidirecţională, că prostul face rău în exterior şi nu în interior, că imbecilitatea nu poate afecta stabilimentul politic şi administrativ plin cu imbecili? Probabil că şefii credeau că puterea şi banii sunt ca o mucoasă stomacală care protejează sistemul de prostia acidă a membrilor cooptaţi cu arcanul. Nu este aşa. Prostia, incompetenţa, răutatea este omnidirecţională, ea face rău inclusiv sistemului în care activează, ba chiar îl poate distruge. Prostia se ia. Chiar şi de la prost la prost.

De fapt asta ar fi şi ultima şansă a judeţului. Cu o opoziţie care neputincios mimează opoziţia, cu un sistem administrativ îmbâcsit cu politicieni roşii incompetenţi şi hoţi, cu o poliţie docilă, o justiţie căsătorită cu funcţionărimea şi cu tot felul de alianţe tribale pecetluite prin cununii şi cumetrii dar mai ales cu o populaţie adormită, sedată şi uneori complice pentru mărunţiş este evident că distrugerea mafiei nu poate surveni decât din interior. În 2013, prostia din sânul sistemului ne dă speranţe, singurele speranţe.

Fiecare pasăre pe limba ei piere. De ce nu ar fi prostia, incompetenţa şi hoţia limba de sfârşit a mafiei judeţene din Vrancea?

Până azi doar noi cei mici am simţit efectele prostiei instituţionalizate, a hoţiei de partid, a lipsei calităţii profesionale, a scârbei şi flegmei celor ce ne conduc destinele. Toţi aceşti proşti care nu sunt capabili nici măcar să printeze corect drapelul ne-au condus şi ne conduc destinele zi de zi în ultimii 20 de ani. Să nu uităm asta. Poate acum înţelegeţi de ce vă pleacă fiii şi ficele prin toată ţara şi peste hotare şi nu se mai uită înapoi. Nu toţi suntem slugi şi nu toţi putem fi cumpăraţi şi nu toţi putem să ne strâmbăm până şi steagul pentru a fi trecuţi pe lista de slugi a chiaburului roşu.

Sper ca până intervine autodistrugerea mafiei ca efect al bolii autoimune numită prostie cronică să nu dispară şi ultimii oameni cinstiţi din judeţ. Să nu uităm că toate mizeriile astea se sparg în capul oamenilor cinstiţi din Vrancea, din ce în ce mai puţini şi mai marginalizaţi.

Sper să nu ajungem cu Vrancea precum Sodoma şi Gomora când salvarea nu a mai putut veni deoarece nu mai era nici măcar un om cinstit şi curat în ele pentru care să se merite să se pogoare o salvare din ceruri.

P.S. Unii spun că intenţionat s-a modificat steagul pentru ca cifra 1 să pice pe roşul PSD. Dacă este aşa nu se dovedeşte decât alt proverb: Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul! Sincer, mai contează ce au vrut când este tragic ce a ieşit? Şi nu mă refer doar la steag.

Preluare de pe www.bancadelapoarta.blogspot.com.

3 Responses to Povestea drapelului pocit de Vrancea

  1. danb 03/12/2013 at 00:34

    Sincer mi se pare curios ca intr-o publicatie poate aparea un articol nesemnat. Indiferent de continut, cu care sunt in totalitate de acord, dar totusi mi se pare ca exista si o cerinta legala ca articolele sa fie semnate. Nu demult se facea tot in acest ziar un fel de propaganda in sprijinul pedepsirii comentatorilor.

    Răspunde
    • Editor Online 03/12/2013 at 08:51

      Nu s-a făcut nici o propagandă în sensul spus de dvs. A fost postat un articol legat de decizia CEDO de a menţiune sancţiunile unei instanţe dintr-o fostă republică sovietică date împotriva unor comentatori care denigraseră imaginea unei firme. De la o simplă postare obiectivă până la propagandă e drum lung.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



RECLAMA TA AICI!

Cere o ofertă de publicitate trimițând o solicitare la adresa de e-mail vranceamedia@gmail.com.