Părintele Evghenie Hulea, mărturisitorul de la Mușinoaiele

După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, ţara noastră a trecut prin numeroase schimbări. Venirea la putere a Partidului Comunist , „această ideologie demonică – religia satanei pe pământ” cum era numită de cei ce suferiseră prin temniţele comuniste, a adus multă suferinţă celor ce-L mărturiseau pe Hristos. Înainte de Patimile Sale, Mântuitorul Hristos le-a spus ucenicilor Săi că în misiunea lor în lume vor avea multe necazuri (Ioan 16, 33), că vor fi prigoniţi (Matei 15, 20), dar cu toate acestea datoria lor este să-L mărturisească tuturor pentru ca şi El să dea mărturie despre ei înaintea Părintelui Ceresc (Matei 10, 32). Misiunea aceasta n-a fost încredinţată doar lor, ci nouă tuturor. Mulţi dintre cei ce au fost întemniţaţi în regimul de tristă amintire, au pecetluit cu sângele lor curajul de-aL mărturisi pe Hristos şi învăţătura Sa, fiind martirizaţi mulţi preoţi, monahi şi credincioşi creştini.

Sistemul comunist totalitarist, cu o ură diabolică faţă de credinţa creştină şi Biserică, urmărea prin diferite cai şi mijloace să-L îndepărteze pe Mântuitorul Iisus Hristos din sufletele şi viaţa oamenilor. Pentru ei, Biserica era o instituţie învechită, era o piedică în dezvoltarea socialistă. „Prin existenţa ei, a dogmei şi misiunii sale, Biserica întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos constituia o piedică serioasă pentru regimul comunist, cu binecunoscuta sa ideologie atee, potrivit căreia religia este un opiu al popoarelor”. Astfel, numeroşi clerici şi credincioşi au fost închişi în temniţe pe diverse motive inventate de ei, personalul de cult a fost redus, parohiile au fost comasate, religia scoasă din şcoli, rolul preotului fiind acela de oficiant al serviciilor religioase, interzicându-li-se dreptul de a-i învăţa pe credincioşi adevărurile de credinţă, teroarea fiind atât de puternică încât multi preoţi evitau să vorbească pentru a nu li se răstălmăci cuvintele şi astfel să fie declaraţi duşmani ai poporului. Biserica putea să-şi desfăşoare activităţile sale doar în locaşul de cult, în spaţiul liturgic, pentru că aici putea fi foarte uşor urmărită de securitate. I-au fost confiscate toate bunurile pentru ca Biserica să nu-şi mai facă simţită prezenţa în societate şi astfel să fie prezentată ca o instituţie neproductivă şi lipsită de sens.

Nu doar preoţii de mir şi credincioşii lor reprezentau o piedică în împlinirea idealurilor comuniste, ci şi monahismul ortodox. Prin faimosul Decret 410/1959 multe mănăstiri sunt desfiinţate, monahii fiind obligaţi să părăsească mănăstirile, unii au fost închişi, altora li s-a fixat domiciliul forţat şi dintre cei mai tineri obligaţi să se căsătorească. De aceea, lupta preoţilor şi a monahilor din mai toate zonele ţării, care s-au împotrivit cu îndârjire regimului comunist străin de aspiraţiile, conştiinţa şi sufletul poporului, a fost cumplită, „umplând cerul de sfinţi”, biruitor fiind Mântuitorul Hristos, de care s-au legat cu toată fiinţa lor „sfinţii închisorilor”.

Printre cei care au pătimit pentru curajul de a-L mărturisi pe Hristos se numără şi părintele Evghenie Hulea, stareţul de la Muşinoaiele.

S-a născut la data de 17 ianuarie 1906 în satul Poiana, comuna Nicoreşti, judeţul Galaţi. A intrat în viaţa monahală la o vârstă foarte fragedă, mai întâi la Schitul Sihastru, iar apoi la Muşinoaiele, mănăstire pe care a îndrăgit-o cu toată fiinţa sa şi pe care a transformat-o într-o adevărată cetate a lui Dumnezeu, în gradina Maicii Domnului. Ctitorită de Sfântul Ierarh Teodosie de la Brazi, într-un „colţ de rai” de pe Valea Zăbrăuţilor, Mănăstirea Muşinoaiele, a suferit nenumărate schimbări de-a lungul vremii, fiind aprope complet sărăcită de secularizarea impusă în timpul domniei lui Cuza, aici rămânând doar câţiva vieţuitori. Devenind stareţ al mănăstirii în 1936 (fiind hirotonit preot la data de 9 august 1935), părintele Evghenie Hulea începe o refacere atât în plan material cât şi duhovnicesc. Se remarcă prin faptul că este un bun administrator. Reface toată mănăstirea şi construieşte o nouă biserică de lemn care va fi demolată în anii ‘80 de catre regimul comunist.

Domnul Gheorghe Pătrăşcan din Ghimiceşti, „Cetăţean de Onoare” al Comunei Fitioneşti, în vârstă de 90 de ani, ne povestea că înainte de venirea părintelui Evghenie Hulea ca stareţ, Mănăstirea Muşinoaiele era într-o stare materială precară, iar prin mijlocul ei trecea drumul pe care locuitorii din satele învecinate mergeau la pădure. Părintele reface toate construcţiile cu ajutorul credincioşilor, îngrădeşte curtea mănăstirii cu gard, mutând drumul unde se află şi acum. De asemenea, după ce repară stăreţia, o transformă în şcoală pentru copiii celor ce lucrau în mănăstire în acea perioadă.

Însă liniştea acestui sfânt lăcas durează foarte puţin. Noul regim politic instalat, autointitulat democratic, organizează lagăre de detenţie în care să fie „reeducaţi duşmanii democraţiei”. Au fost arestaţi mii de intelectuali din toate domeniile de activitate şi sute de preoţi şi trimişi în lagăre. Oamenii iubitori de neam şi de credinţa lor strămoşească nu puteau să stea nepăsători faţă de acest „tăvălug” bolşevic care cuprindea rapid întreaga ţară. S-au format grupări de rezistenţă peste tot în toate judeţele şi au început lupta pentru eliberarea de sub acest jug. În acelaşi timp, grupuri de soldaţi ai armatei germane dezarmaţi se retrăgeau disperaţi în munţi de frica ruşilor. Un astfel de grup de 30 de soldaţi nemţi au ajuns la Mănăstirea Muşinoaiele pe care părintele Evghenie Hulea, ca un adevărat samarinean milostiv, i-a găzduit, le-a dat hrană şi le-a arătat drumul în munţi. Fapta sa nu putea să fie trecută cu vederea. Fiind pârât de un vecin al mănăstirii, părintele este arestat în 1949, iar prin sentinţa 814/11.06.1950 este condamnat la 8 ani de închisoare. Vina sa era foarte clară: „în 1945 a adăpostit prizonieri germani, ajutându-i cu alimente”, iar împreună cu ierodiaconul Emilian Ilie Nichifor tot de la Mănăstirea Muşinoaiele „a găzduit şi ajutat elemente legionare fugite în munţi”.

Într-adevăr, aşa cum mărturiseşte Ion Paragină în „Frânturi din viaţa unui partizan”, acest grup de rezistenţă din Munţii Vrancei era sprijinit de părintele Evghenie Hulea stareţul de la Muşinoaiele, de părintele Teodosie Filimon stareţ la Mănăstirea Brazi şi de părintele Ştefan Marcu care era şi duhovnicul multora din rezistenţă. În acei ani grei de temniţă a îndurat nenumărate cruzimi din partea torţionarilor comunişti, pentru că aceştia doreau prin orice mijloace de constrângere să afle secretele „partizanilor”. Însă părintele a rămas ca o stîncă de granit şi spunea: „Taică, ce intră sub patrafir numai Dumnezeu ştie”. Ajuns stareţ la Mănăstirea Muşinoaiele, ieromonahul Isac Borş, ucenicul său duhovnicesc, face recurs şi astfel părintelui îi este redusă pedeapsa, fiind eliberat în 1953. Însă a fost privat de anumite drepturi: în primul rând i s-a interzis să se întoarcă în monahism şi de aceea i s-a impus domiciliu forţat la Pufeşti. Nu avea voie să slujească, trebuia să trăiască izolat. Dar credincioşii cărora le fusese duhovnic îl căutau şi aici. Una dintre credincioasele satului Pufeşti, Culina Istrate în vârstă de 80 de ani mi-a povestit că părintele venea la biserică şi stătea la strană şi în loc de cazanie, părintele paroh din acea vreme Constantin Lazăr îl lăsa să predice. La ceas de taină, fiind foarte apropiat de soţul ei care era şi îngrijitor la biserică, părintele le povestea despre toate umilinţele pe care le-a îndurat în temniţă şi pentru a-i determina să spună ceea ce aflau la scaunul spovedaniei, rupeau pur şi simplu bucăţi de carne din ei.

Credincioşii din Pufeşti îşi aduc aminte că părintele Evghenie arăta ca un sfânt: blând, smerit, cu barba lungă şi cu privirea de cele mai multe ori în pământ. Veneau mulţi şi se spovedeau la el pe ascuns şi aveau grijă de el. Despre sfinţenia vieţii sale vorbeşte şi părintele Roman Braga în „Lumea monahilor”, căruia părintele Evghenie i-a fost duhovnic în lagărul de la Canal şi pe care l-a determinat să se călugărească: avea „o figură de pateric”, era un om simplu, dar ştia „Scara” Sfântului Ioan Scăraru pe de rost, avea o memorie extraordinară şi le recita din Sfinţii Părinţi, era ascultat şi admirat de toţi.
Suferinţele sale nu e opresc aici, pentru că nici lupta sa împotriva comunismului nu încetase. În 1958 este acuzat că desfăşoară activitate legionară şi arestat pentru a doua oară, iar un an mai târziu Mănăstirea este desfiinţată. Domnul Gheorghe Pătrăşcan ne povestea că neavând probe la dosar pentru aceste învinuiri aduse părintelui, cei ce-l anchetau au aruncat o armă retezată care fusese folosită în timpul războiului în iazul din incinta mănăstirii şi aşa a putut fi acuzat. Cruzimea cu care a fost torturat i-a adus moartea, stingându-se la data de 23 octombrie 1962 ca un adevărat martir pentru Hristos. Trupul său neînsufleţit a fost depus în Biserica din Pufeşti. Credincioşii mai în vârstă de aici îmi povesteau că la înmormântarea sa au participat 14 – 15 preoţi care l-au cunoscut şi cărora părintele le fusese duhovnic şi foarte mulţi credincioşi, fiind înmormântat în curtea bisericii .. După 52 de ani, prin demersurile de excepţie ale părintelui protoiereu Vasile Dabija şi a ieromonahului Cleopa Nechita, stareţul actual al Mănăstirii Muşinoaiele, „sfântul închisorilor” părintele Evghenie Hulea şi ieromonahul Isac Borş se întorc acasă. De deshumarea osemintelor părintelui m-am ocupat personal împreună cu credincioşii din sat şi am participat la slujba de reînhumare.

Părintele protoiereu Vasile Dabija spunea că „prin înveşmântarea şi înhumarea osemintelor ieromonahilor Evghenie Hulea şi Isac Borş la Muşinoaiele, facem dreptate tuturor celor care în anii negri ai prigoanei comuniste L-au mărturisit pe Hristos”

Nădăjduiesc că într-o bună zi se va face cu adevărat dreptate şi că numele părintelui Evghenie Hulea va fi trecut în calendar alături de toţi sfinţii mărturisitori care au pătimit pentru Hristos şi Biserica Sa.

Preot Costică D. Ţucă
Parohia Pufeşti, judeţul Vrancea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



RECLAMA TA AICI!

Cere o ofertă de publicitate trimițând o solicitare la adresa de e-mail vranceamedia@gmail.com.