Nevoia de Neculai Mîndru…

Vasile VoicuTot ,,botonând” telecomanda în încercarea-mi de-a ,,grăbi trecerea timpului” până la meci, mi-a atras atenţia un bătrânel, pe unul din posturi. Curiozitatea-mi ,,s-aud” ce-ar putea povesti ,,răgălia” mi-a oferit ocazia de-a asculta povestea uneia dintre cele mai încercate vieţi dintre cele ce mi-au fost dat a auzi: povestea lui Neculai Mîndru, un sovejan de 92 ani, despre a cărei existenţă nu ştiusem nimic până-n acel moment. Cum nu ştiu când a fost realizată emisiunea, nefiind ,,live”, nu ştiu nici dacă moşneagul mai trăieşte, ceea ce-i doresc din toată inima…

Şi nu m-a impresionat atât povestea în sine, cât m-a impresionat felul în care aceasta era spusă, chiar dacă uncheşul depăna ,,povestea grozăviilor a 23 de ani de viţă”, între 1940-1963, grozăvii neînchipuite, cărora i-a fost dat să facă faţă. Şi le-a făcut, altfel nu l-aş fi mai putut asculta…

N-are cum să nu impresioneze viaţa unui om care a ,,făcut războiul” în ambele sensuri, către Est şi către Vest, aşa cum l-au făcut şi alţi aproape un million de români. Şi, la puţin timp de la întoarcerea din război, urmare a neacceptării noului regim ce se instala, comunismul, a fost încarcerat pentru zece ani de zile, ani în care a trecut prin ,,locurile destinate penitenţei celor ca el”, închisoari, canal şi alte şantiere de acest fel, ajungând a fi ,,eliberat” în ,,tărâmul sloboziţilor din Bărăgan”, la fel ca alte sute de mii de români în acele vremuri.

Numai ei, puţinii care mai trăiesc dintre cei ce s-au întors din ,,iadul războiului”, cunosc adevărata dramă a dezamăgirii ce-au simţit-o la întoarcerea acasă, când, încrezători în promisa viaţă mai bună, nu numai că n-au fost lăsaţi să-şi reia vechile vieţi, considerându-se ,,norocoşi de-a o putea face”, spre deosebire de sutele de mii dintre camarazii lor ,,ştiuţi căzuţi în pustii”, au fost arestaţi şi trimişi în penitenţă pentru singura vină de-a nu fi de acord cu regimul! Noi, cei ce ascultăm, putem doar să ne închipuim cele prin care au trecut, pentru simplul fapt că nu le-am trăit…

Dar, aşa cum spuneam, m-a impresionat mult mai mult felul de-a povesti al moşneagului: calm, liniştit, cursiv, fără nici cea mai mică patimă sau ură la adresa vreunuia dintre ,,responsabilii chinului său”, povestea sa exprimând doar regretul pentru cele ce i-au fost date a trăi, fără a acuza sau învinui pe cineva, considerându-le ca un ,,dat al sorţii”…

Chiar dacă-n 1960, la izbăvirea pedepsei cu închisoarea, ar fi putut fi ,,slobozit direct în Soveja”, şi nu în Bărăgan, dacă primarul Sovejei acelui an i-ar fi dat referinţele necesare, conform cerinţelor timpului, scutindu-l de încă trei ani de penitenţă…

Şi-am ascultat această poveste între revărsările de ură din ,,politichia ăstor vremi”, ură mult mai puţin motivată decât motivele ce le-ar fi putut avea un om ,,furat de 23 de ani” ai vieţii sale…

Poate că cei 92 de ani de viaţă împliniţi vin ca o compensaţie pentru cei ,,furaţi”, precum numele, ,,Mîndru”, putea fi o premoniţie! Cine ştie?…

Eu, unul, în ciuda ateismului educaţiei primite, chiar cred asta, aşa cum cred mulţi dintre noi, dar, din păcate, acţiunile ne sunt mai mult… orgolioase!

PS: Întâmplător sau nu, am ,,aflat” povestea într-o zi de 6 Martie, una din sărbătorile regimului în care se desfăşura acţiunea… (Vasile VOICU)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



STIRI LIVE