Mare bucurie in Duminica Sfinţilor Români la Soveja. ÎPS Ciprian a vorbit despre sfinţii din închisorile comuniste!

Manastirea Soveja 14 iunie 2015

Biserica Ortodoxa Română a prăznuit în a doua duminică după Pogorârea Sfântului Duh, Duminica tuturor Sfinţilor români.

O zi însorită, clătinată doar de vârfurile brazilor înalţi din jurul schitului Soveja unde lumea s-a adunat să trăiască bucuria unei slujbe arhiereşti. Obştii monahale i-a fost sfinţit lăcaşul şi incinta mănăstirească iar maica stareţă Irina a fost hirotesită întru egumenă. În locul caniculei, parcă adia vântul iar în locul oboselii unei zile pline de vară, se simţea în aer o bucurie aproape materială, la fel ca lumina care inveşmânta întregul schit.

Peste toate, ca şi cum nu ar fi fost suficient pentru inimile oamenilor, a venit şi tăria unei mărturisiri de credinţă rare in vremurile noastre, făcute de insuşi Înaltpreasfinţitul Ciprian care – într-o perioadă în care prea puţin B.O.R. vorbeşte despre sfinţii mărturisitori români din temniţele comuniste – cu glas puternic a evocat, alaturi de sfinţii martiri Sava Gotul si mare Mucenic Teodosie de la Brazi, şi numele părinţilor mărturisitori întemniţaţi în perioada comunistă, amintind pe părintele Sofian, părintele Benedict Ghiuş, părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie Papacioc şi alţii.

A fost emoţionant pentru oamenii veniţi la sfinţire să audă din gura unui ierarh pomenirea cu atâta dragoste a acestor nume. Dumnezeu lucrează în nevăzut şi niciodată altfel decât din pronia Sa iar aceste cuvinte venite din partea unui ierarh, umplu cu putere si speranţă sufletele românilor care au evlavie la sfinţii mărturisitori din temniţele comuniste. De altfel, nu este prima dată cand Înaltpreasfinţitul Ciprian işi intăreşte astfel credincioşii care alcătuiesc biserica vie. Un cuvânt la fel de puternic a avut altădată, întrebat fiind despre cardurile de sănătate.

Puţine mai sunt trăirile creştinilor în vremea noastră. Nici nu le mai căutam, nici ce să căutăm nu mai ştim. De aceea, astfel de clipe pline de bucurie duhovnicească sunt “apa cea vie” cu care se adapă sufletele iar liniştea, cuminţenia lăcaşurilor duhovniceşti, aerul lor “sofianic” cum îl descria Lucian Blaga, sunt ca un drum de mătase aşezat de Dumnezeu peste drumul de fier al existenţei noastre cotidiene. (Ana Vrânceanu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



RECLAMA TA AICI!

Cere o ofertă de publicitate trimițând o solicitare la adresa de e-mail vranceamedia@gmail.com.