Gabriel Gachi: “Noi, ziariștii locali, Sahelul presei românești”

Gabriel GachiDacă vreți să știți exact cât mănâncă oamenii-molie care mor și reînvie în fiecare an, dacă vreți să știți prețul libertății presei.

Pentru un ziar, sfârșitul de an seamănă cu moartea. Nimeni din afara presei nu poate înțelege acest lucru. Nu este un moment de bilanțuri, trăiri nostalgice sau de pariuri personale pe noul an. E sfârșitul pur și simplu. Știi că închizi ultima ediție pe decembrie, iar de pe 2 ianuarie, după mahmureala de pe întâi, e ca și cum te-ai naște încă o dată. Este un chin să reiei ciclul vieții, te ridici cătinel și nu știi dacă mai ajungi la maturitate, dacă vei mai avea vreodată brațe puternice. Vreau să se înțeleagă acum, la început de an, ce înseamnă să faci presă locală în România.

Ca să fie limpede, provincia a fost scoasă în afara regulilor pieței, supraviețuiește în mediu întunecos, în umbră și promiscuitate. Tremuri în fața clienților locali pentru că niciun jucător media nu mai face, pe cont propriu, masă critică pentru a garanta o creștere a vânzărilor de pe urma publicității. Eu vorbesc deschis despre creșterea notorietății și valorizarea brandului pe termen lung, care nu se vede în încasări imediat – și fac analogia cu inserturile din suburbii ale ziarelor regionale americane. Întotdeauna, clientul va lăsa de înțeles, la un moment dat, că este tensionat, iar tu, vector al promovării, îi vei explica legea universală a publicității, lansată de președintele Coca-Cola: ”Din 2 dolari, sigur unul l-am cheltuit degeaba, dar nu știu care”.

Să privim onest situația: micii comercianți sunt de fapt afaceri cu profit de 1.000 de euro pe lună, deci n-au de unde împărți, lunar, încă o mie de euro la mai multe ziare și televiziuni locale, pentru a face masă critică. Iar jucătorii medii și mari, cu zeci sau sute de angajați, se consideră prea bine înfipți în piață pentru a mai avea nevoie de publicitate. ”Dacă am ajuns să câștig atât, de ce-aș mai avea nevoie de voi?”, gândesc cei care au apucat primul lor milion de dolari.

Clienții foarte mari, cu afaceri de zeci sau sute de milioane de euro, nu te vor vedea niciodată, deși stai sub nasul lor, în orașele în care își vând produsele. Dedeman, retailerul cu cea mai mare dezvoltare din Estul Europei, nu știe ce ziare locale apar în Bacău, Iași sau Suceava și nici nu-l interesează ce rol au acestea în societate. (Gabriel GACHI)

Citiţi INTEGRAL articolul AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



RECLAMA TA AICI!

Cere o ofertă de publicitate trimițând o solicitare la adresa de e-mail vranceamedia@gmail.com.