Florin Micu Iliescu: “Despre necesitatea industriilor culturale”

Se vorbeste adesea despre “economia creativa, “economia culturala” sau despre “economia cunoasterii”, concepte care se refera in mod direct la valorificarea operelor si valorilor estetice si artistice. In ultima perioada un alt concept a intrat in spatiul dezbaterilor publice sau academice si anume conceptul de “industrie culturala”. Semnificatia sa are in vedere mecanismele de creatie (productie) si cele de comercializare a bunurilor culturale. Fara un astfel de mecanism economic atat creatia cat si consumul cultural au un caracter aleatoriu, chiar haotic.

Economia culturala are un caracter specific, date fiind atat produsele culturale cat si profilul consumatorilor.

Ne mandrim adesea cu artisti, scriitori sau cu mesteri populari, ne mandrim cu creatiile lor, cu valoarea de patrimoniu pe care o aduc acestea. Insa ne punem foarte rar problema valorificatii eficiente a acestor valori. Un scriitor nu trebuie sa se complice sa-si vanda cartea asa cum un mester popular nu trebuie sa-si piarda timpul cu valorificarea economica a activitatii sale.

In domeniul culturii nevoia unor agenti de valorificare (vinzare) a produselor culturale este absolut necesara. Este drept ca in Romania profitul nu este semnificativ. Constientizarea unei astfel de nevoi va scoate in evidenta cat de importanta este contributia sectorului cultural la dezvoltarea economica in ansamblul sau si cu atat mai mult pentru o categorie profesionala slab dezvoltata.

In UE s-au facut pasi importanti in dezvoltarea domeniul cultural. Asfel in Raportul Parlamentului European din 10 aprilie 2008 este specificat faptul ca: ”industriile culturale constituie o importanta sursa de creare de locuri de munca in UE, iar valorificarea talentelor creatoare in cadrul statelor membre sa reprezinte o prioritate in demersul de incurajare a modalitatilor noi de invatare permanenta”.

In 2006, o firma de sondare si cercetare sociala (KEA European Affairs) a realizat un studiu de piata si a demonstrat forta economica a culturii si a sectoarelor creative (patrimoniul cultural, designe, traditii artistice, arhitectura).

De exemplu, in 2003 sectoarele creative si culturale au produs o cifra de afaceri de 650 miliarde de Euro de peste doua ori mai mult decat industria de automobile. Contributia sectoarelor culturale la PIB-ul UE a fost de 2,6% in 2003, fata de 2,1% cat a reprezentat sectorul imobiliar. In UE 5,7 milioane de persoane sunt angajate in domeniul cultural.

Romania nu are nici traditie nici scoli pentru a face fata dezvoltarii economiei culturale, insa avem o mare oportunitate si anume faptul ca suntem membri ai UE.Important este sa intram in sistemul economiei culturale a UE, sa armonizam atat principiile cat si mecanismele de dezvoltare a ecomiei culturale.

In articolul 151 din Tratatul de la Amsterdam se prevede: ”Comunitatea trebuie sa contribuie la dezvoltarea culturilor statelor membre, respectand totodata diversitatea nationala si regionala si aducand in prim plan mostenirea culturala comuna”. In acest context cultura poate deveni un motor al dezvoltarii locale, printr-o stategie comuna a principalelor institutii guvernamentate si nonguvernamentale.

Prof. Florin Micu Iliescu, director al Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National Vrancea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



RECLAMA TA AICI!

Cere o ofertă de publicitate trimițând o solicitare la adresa de e-mail vranceamedia@gmail.com.