Ce-i lipsește azi României?

Nerespectându-și trecutul și valorile, desconsiderându-și prezentul și realizările, alea care sunt, și, mai ales, complet dezorientată în privința viitorului, României de azi îi lipsește conștiința de sine, complăcându-se în acea mioritică neconcordanță dintre evoluție și posibilitățile reale, lipsindu-i tupeul de-a fi și de-a avea maximul din ceea ce poate.

Scoaterea momentelor importante ale istoriei noastre din manualele școlare ori tratarea lor superficială, ca fapt divers, alături de formalismul aniversărilor sau comemorărilor acelorași momente sapă din greu la temelia formării generațiilor viitoare în spiritul apartenenței la o națiune însemnată, puternică și capabilă, nemobilizând individul și dispersând energiile comunității. Întregul an 2018, sub deviza centenarului unirii, s-a lucrat cu sârg la dezbinarea noastră, obținându-se rezultate remarcabile. Fără trecut, poți avea un prezent, haotic și acela, dar viitorul rămâne incert…

Indiferent de domeniul de activitate, se promovează nulitatea slugarnică, adevaratele valori fiind minimalizate sau ignorate, nu cumva să deregleze calculul intereselor, viciind iremediabil împărțeala… Nu știu dacă l-a inventat sau l-a preluat de la altii, dar România a introdus cateringul în conducerea societății, răspunzând prompt solicitărilor interne sau externe, cel mai adesea străine interesului social, interes social tratat „la caterincă”…

România „joacă pe mize mici”, mulțumindu-se în a-și propune puțin în raport cu posibilitățile sale și realizează și mai puțin față de puținul pe care și l-a propus, valorificându-și rudimentar potențialul. Agricultura ar putea hrăni 50 milioane de persoane și România importă jumătate din necesarul pentru 20 de milioane. Dormim pe cărbune, petrol și gaze și ne completăm nevoile din importuri costisitoare. Râurile ne produc pagube, nu electricitate, inundându-ne terenurile agricole, când ar trebui să le irige, distrugând locuințe și peisaje, în loc să le înfrumusețeze.

Indubitabil, realitatea românească arată azi mult mai bine decât realitatea regimului trecut, în majoritatea aspectelor ei, prin urmare trăindu-se mult mai bine decât atunci, iar nația română, plângăcioasă, bârfitoare și inconștientă, proclamă, proslăvește și popularizează iadul, incapabilă de-o dezbatere concreta a relizărilor în raport cu ceea ce s-ar fi putut realiza, in scopul reducerii decalajului dintre ele, fiindu-i mai la îndemână autoflagelarea, arătându-se singură lumii ca fiind cea mai rea dintre toate relele! Loialitatea țării este comparabilă cu cea a cetățenilor , doar că cetățenii uită, în timp ce țările, după cum se vede treaba, țin minte…

Ce-i lipsește azi României? Grea întrebare, răspunsuri neîndestulătoare…

Cred, totuși, că României îi lipsește azi cel mai mult faptul că poporului îi lipsește prea puțin din lipsurile țării!
Dacă României îi lipsesc destule, poporului nu-i lipsește nimic. Poporul român, bicisnic, fatalist și îndărătnic, în proverbiala-i comoditate, a găsit deja vinovații pentru lipsurile țării, OAMENII POLITICI, el, cel din rândul căruia s-a ridicat clasa politică, cel ce-și desemnează prin vot conducătorii și le acceptă pasiv „cateringul” conducerii, fiind doar întruchiparea inocenței, o victimă romantică, dar perfectă, iubitoare de nunți și botezuri, născocitoare de tot felul de ocazii pentru chiolhan și lălăială… Ăștia suntem, așa cum alții sunt altfel, un popor milenar, care, „citând din clasici”, se simte confortabil în pielea sa și nu vede de ce-ar avea nevoie de civilizația altora: fie sănătoși, cu ea cu tot!!!

La mulți ani, România! La mulți ani popor român! (Vasile VOICU)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



STIRI LIVE