Focşaniul salvează Roşia Montană, pe străzile Capitalei: „Domnilor jurnalişti, iubiţi părinți, dragi bunici”

14 septembrie 2013, ora 19:24. A paisprezecea zi de protest. Suntem patru oameni în jurul unui laptop, în mansarda unui bloc cu vedere spre Piața Universității, sortând materiale informative. Au trecut două săptămâni de luptă împotriva unui sistem mediatic corupt, vândut, capabil să-și întoarcă armele împotriva poporului, prezent noapte de noapte în stradă.

Vă scriem vouă, reprezentanții presei locale, în buzunarele cărora nu au intrat teancurile de bani mânjiți cu cianură. Voi sunteți singurii care mai pot spune lucrurilor pe nume. Nu vă judecăm pentru faptul că nu ați făcut-o până acum. Suntem conștienți că de la mai bine de 100 de km distanță nu auziți cum mii de oameni strigă noapte de noapte pe străzile capitalei, înconjurați de cordoane de jandarmi, ,,Uniți, salvăm Roșia Montană’’.

Au trecut 14 zile de când ne trezim în fiecare dimineață și mergem la joburi pentru a petrece câte opt-nouă ore în birouri. Pronunțăm cuvinte ca ,,protest’’, ,,televiziune’’, ,,Roșia Montană’’ sau ,,exploatare cu cianură’’de câteva sute de ori pe zi, așa încât colegii noștri de muncă au ajuns să fie mai mult decât informați și să ne susțină. Apoi ne întoarcem din nou în stradă, înarmați cu bidoane, alături de familia de la Universitate (pe care toate trusturile de presă contractate de Roșia Montană Gold Corporation au descris-o ca pe ,,o gașcă de hipsteri drogați’’), cu care rămânem până spre dimineață. Suntem mulți, majoritatea tineri. Scandăm sloganuri, pictăm, dansăm, zâmbim. Ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu jandarmii, în lupta pentru ocuparea carosabilului. Ei s-au obișnuit deja cu faptul că suntem pașnici, dar ăsta-i job-ul.

Muzica străzii e alta acum și nici măcar trecătorii (protestatari de ocazie) nu au o problemă cu asta. Suntem între prieteni – oameni frumoși pe care i-am cunoscut aici și pe care îi iubim pentru simplul fapt că au voci la fel de puternice ca ale noastre. Adolescenți răzvrătiți, tineri îmbrăcați colorat, activiști înnăscuți, câțiva pensionari cu spiritul forever young și mămici care își alăptează copiii în mijlocul străzii au reușit să creeze, după mai bine de 20 de ani, ideea de ÎMPREUNĂ. Așa știe o generație care a exlus televizorul din viața ei să se manifeste. Așa protestează miile de oameni care refuză să aibă habar de ce se întâmplă în lumea mondenă, la știrile de la ora cinci și în telenovelele argentiniene. Așa vrem ne revendicăm drepturile: cu muzică și flori. Dați-ne un bulevard și vom salva România! Ieșiți în stradă și vom salva lumea, așa cum vedeam în desenele animate ,,de pe vremea noastră’’.

În două săptămâni am rupt zeci de cordoane de jandarmi. Am devenit imuni la gaze și spary-uri cu piper, la îmbrânceli cu jandarmii, la violențe, la acțiuni de intimidare, la amenzi și la amenințări. Ne-am rupt corzile vocale, am sacrificat zeci de mii de peturi, am curățat kilometri de gunoaie de pe bulevardele ocupate. Suntem mulți și suntem puternici și cei care încearcă șă ne închidă gurile știu asta.

Vrem ca părinții și bunicii noștri să știe că ceea ce se întâmplă este ceva foarte important. Vreau ca mama să fie mândră că sunt în stradă, apărându-mi drepturile, nu să se roage de mine prin telefon să nu ies din casă în timpul protestelor. Vreau ca tata să știe că ceea că ceea ce mă doare nu e un punct geografic sau o fantezie ecologistă, ci faptul că oamenii pe care el i-a votat îmi râd în nas, mă sfidează și trec peste mine de parcă nu m-ar vedea, nu m-ar auzi și n-aș exista. Vreau ca bunică-mea să aibă conștiința faptului că televizorul nu e decât o armă de manipulare, că promisiunile din timpul campaniilor electorale sunt la fel de sincere ca promisiunile mele că voi mânca de trei ori pe zi și-mi voi lua pastilele de răceală (sigur că nu fac asta niciodată) și că dacă nu mă susține, șansele ca eu să-mi iau o bâtă în cap de la jandarmi, pe stradă, pentru simplul fapt că-mi exercit dreptul la viață, cresc de la o zi la alta.

Voi ați făcut o revoluție ca eu să trăiesc într-o lume mai bună. N-a fost să fie și realizați și voi asta, de fiecare dată când vă încasați salariile și pensiile mizerabile, ori de câte ori plătiți monstruasele impozite și mai ales atunci când trageți linie și rămâneți cu suta de lei pe lună, pentru mâncare. V-au luat tot și acum vor să ne vândă și țara, bucată cu bucată. Sunt în stare să ne vândă și organele și dacă nu vorbim despre asta, revoluția va fi doar o lecție din manualele de istorie mincinoase, pe care noi le-am tocit până la refuz înainte de examenul de bacalaureat, care pentru ei reprezintă de ani buni doar un mijloc de a decredibiliza opiniile generației noastre. Nu suntem o țară de dobitoci și voi știți asta, pentru că am crescut sub ochii voștri. Vrem să știți că nepoții și copii voștri au pornit deja o revoluție în Piața Universității și că ați face mai bine să vă reziliați contractele cu firmele de cablu.

Ne iubim copiii nenăscuți la fel de mult cum ne iubiți voi și vrem să le oferim posibilitatea de a bea apă de la robinet, de a învăța la biologie despre toate speciile de plante, animale și pești despre care am învățat și noi. Nu putem merge la somn cu gândul că vom fi judecați pentru că i-am lăsat pe unii să ne fure toate resursele valoroase, pentru că le-am dat voie să ne radă Carpații de pe hartă și pentru că i-am încurajat să lase dezastre în urmă. Ne este rușine cu cei care nu se revoltă împotriva hoției, abuzului, minciunii și trădării și contestăm calitatea de oameni, celor care au făcut posibile toate aceste nedreptăți.

Ar trebui să știți că a ieși în stradă pentru o cauză comună nu reprezintă o încălcare a legii, ci exercitarea unui drept pe care voi l-ați câștigat. Dar ei nu-și doresc să știți de ce suntem acolo în fiecare noapte, de două săptămâni. Revoltați-vă! Dacă voi nu ați făcut o revoluție de pomană, noi de ce să le permitem să ne dea țara de pomană? Nu vor exista mii de locuri de muncă. Nu se va construi o industrie a mineritului. Nu veți vedea niciun gram din tot ce se va extrage de la Roșia Montană iar ei nici măcar nu ne vor aurul. Sunt zeci de resurse mult mai valoroase acolo. E pământul pentru care ne-au invadat toți cotropitorii de-a lungul istoriei. Am sacrificat mii de vieți pentru a-l păstra, iar aleșii noștri aproape că-l fac cadou. Dacă le vom permite asta, vor urma și altele. Închideți televizoarele și rugați-vă copiii și nepoții să ajute să vă informați din presa liberă. Informațiile reale există, chiar dacă întâmpină dificultăți în a ajunge la voi.

Vă scriem cu ochii în lacrimi deși nu apărem la televizor croșetând șosete. Nici noi nu avem locuri de muncă bine plătite. Și noi murim de foame, investim tot ce câștigăm în chirii imense, deși locuim înghesuiți în blocuri cu bulină roșie. Diferența stă în faptul că noi suntem oameni integri, care preferă să-și tragă conducătorii la răspundere în loc să se vândă pe nimic. Suntem așa pentru că așa ne-ați educat și vă mulțumim pentru asta!

Veșnică recunoștință, Alexandra Scînteianu, alături de Alexandra Mocanu, Bogdan Velcescu și Alexandru Lișman

5 Responses to Focşaniul salvează Roşia Montană, pe străzile Capitalei: „Domnilor jurnalişti, iubiţi părinți, dragi bunici”

Scrie un comentariu

STIRI LIVE