CSM a dat o decizie prin care îi apără reputaţia profesională a judecătoarei Anca Mihaela Trofin, despre care Vrancea Media a scris la un moment dat

Anca Mihaela Trofin

Vrancea Media a aflat cu surprindere că Consiliul Superior al Magistraturii a dat dreptate judecătoarei Anca Mihaela Trofin, de la Judecătoria Focşani, într-o analiză făcută la cererea magistratului în cauză, magistrat despre care ziarul nostru a scris la un moment dat. CSM a conchis că Vrancea Media a depăşit „limitele criticii admisibile” şi că a dat dovadă de o „doză de exagerare şi provocare specifice activităţii jurnalistice„, în articolul pe care îl puteţi citi AICI !

Sintetizând articolul respectiv, Vrancea Media a scris că:

* judecătoarea în cauză a dat o decizie prin care două surori au fost lăsate la 300 de km una de cealaltă, în condiţiile în care tatăl unuia dintre ele a dus fetiţa la bunici deşi a cerut să o primească spre creştere şi educare. Lucrurile acestea sunt reale, nu au fost inventate. Să ne spună CSM dacă e normal, moral şi creştineşte ca doi fraţi să fie separaţi.

* judecătoarea în cauză a dat spre creştere şi educare un copil către un părinte despre care presa a scris că în timp ce era arestat a avut o tentativă de sinucidere. Şi această decizie a judecătoarei a fost scoasă în evidenţă de Vrancea Media. Părintele respectiv nu a contestat niciodată informaţia că a vrut să se omoare în arest.

* Judecătoarea în cauză l-a achitat, la fond, găsindu-l nevinovat, pe fostul secretar al Prefecturii, Constantin Mîndrilă, care a furat conserve de la sinistraţi. Ulterior, Mîndrilă a fost condamnat definitiv şi irevocabil. Şi acest lucru este real. Trofin este apărată de CSM în baza unor chichiţe „administrativo-judecătoreşti”.

Faptul că în articolele bazate pe adevărurile de mai sus au mai fost folosite expresii de genul: „vinovăţia acestuia se vedea de la o poştă” sau „decizie cel puţin dubioasă” nu înseamnă că Vrancea Media a adus un prejudiciu de imagine judecătoarei Trofin. Practic, CSM încearcă să bage pumnul în gură jurnaliştilor prin astfel de decizii de „apărare a reputaţiei profesionale”. Vrancea Media nu a acuzat-o pe judecătoarea Trofin că a dat deciziile respective din motive legate de corupţie sau incompetenţă. Vrancea Media doar a scos în evidenţă trei decizii, în baza unor declaraţii ale unor părţi din dosarele respective şi în baza unor decizii ulterioare ale instanţelor superioare, decizii care au infirmat hotărârea de la fond (în cazul Mîndrilă).

Chiar şi aşa, în virtutea dreptului la replică şi a deontologiei care ne caracterizează, publicăm integral comunicatul CSM în care Consiliul Superior al Magistraturii îi apără reputaţia judecătoarei Anca Mihaela Trofin.

COMUNICAT

Privind admiterea cererii de apărare a reputaţiei profesionale a doamnei judecător Anca Mihaela Trofin, din cadrul Judecătoriei Focşani

În şedinţa din data de 26 iunie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat rezultatele verificărilor efectuate de Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători al Inspecţiei Judiciare privind cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulată de doamna judecător Anca Mihaela Trofin, din cadrul Judecătoriei Focşani.
Prin cererea formulată, la data de 29.12.2011, doamna judecător a solicitat apărarea reputaţiei profesionale în raport de informaţiile apărute în articolul de presă „Ex poliţistul Marius Milea, despre care presa a scris că a încercat să se sinucidă în arest, încearcă să-i ia fostei soţii ambii copii.

Dosarul se află pe masa judecătoarei Trofin, cea care l-a achitat pe secretarul – conservă Mîndrilă şi care a lăsat o fetiţă la 300 Km de ambii părinţi”, publicat la data de 18.12.2011, pe site-ul Vrancea Media, care au fost de natură să-i afecteze reputaţia profesională. În cuprinsul cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulate iniţial, precum şi în cererea precizatoare din 20.04.2012 se face referire şi la alte două articole publicate de acelaşi autor, anterior datei de 18.12.2011, în care, de asemenea, sunt relatate aspecte în legătură cu activitatea doamnei judecător şi de cuprinsul cărora a luat cunoştinţă odată cu articolul menţionat mai sus.

În motivarea cererii de apărare a reputaţiei profesionale, doamna judecător a arătat că, în cuprinsul articolelor, autorul a făcut şi propriile sale afirmaţii tendenţioase ce i-au lezat în mod gratuit reputaţia profesională. Verificările efectuate de către Inspecţia Judiciară în privinţa cererii formulate de către doamna judecător Anca Mihaela Trofin au relevat următoarele:

* Articolul publicat la data de 18.12.2011 este centrat pe relatarea aspectelor învederate de pârâta din dosarul nr. 3909/231/2011, printr-o scrisoare adresată redacţiei. Autorul face şi anumite precizări, pentru a stabili care este situaţia cererilor formulate de părţi, dar şi în legătură cu activitatea doamnei judecător Trofin. Se arată că unul dintre minorii părţilor a fost încredinţat reclamantului, pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără a se preciza că niciuna dintre părţi nu a exercitat cale de atac împotriva respectivei hotărâri.

Se expune pe larg punctul de vedere al pârâtei în legătură cu participarea aceluiaşi judecător şi la soluţionarea fondului cauzei, menţionându-se doar că cererea de recuzare a fost respinsă, ideea care se desprinde, în lipsa unor precizări suplimentare, fiind aceea că doamna judecător nu ar fi trebuit să participe la judecarea respectivei cauze, iar formularea unei cereri de abţinere ar fi condus la înlăturarea sa din complet (în condiţiile în care prin încheierea de soluţionare a incidentului procedural au fost expuse pe larg considerentele pentru care cererea de recuzare a fost respinsă, făcându-se referire atât la aspectele ţinând de soluţionarea anterior a ordonanţei preşedinţiale, cât şi presupusa legătură – de colegialitate – ce există între soţul doamnei judecător, cel al avocatului reclamantului şi fostul soţ al pârâtei).
Prezentând această situaţie ca fiind un adevărat scandal autorul face referire la o cauză penală soluţionată de acelaşi judecător în anul 2006, unde a achitat un inculpat.

Precizarea care se impune este că dosarul penal a parcurs trei grade de jurisdicţie, într-adevăr soluţia instanţei de fond a fost desfiinţată, însă şi soluţia instanţei de apel a fost casată, încadrarea juridică fiind schimbată şi în apel şi, ulterior, în recurs.

În continuare se arată că doamna judecător a mai dat o hotărâre, într-un alt dosar în care s-a solicitat reîncredinţarea unui minor. Această soluţie însă a fost menţinută în căile de atac, instanţa de apel şi de recurs reţinând că hotărârea iniţială de încredinţare a minorilor s-a întemeiat pe înţelegerea părţilor, acestea fiind cele care au stabilit ca fiecăruia dintre părinţi să i se încredinţeze câte un minor, situaţia avută în vedere la luarea măsurii încredinţării nu s-a modificat, pentru a se impune reîncredinţarea, minora încredinţată tatălui a locuit perioade îndelungate de timp şi pe durata căsătoriei părţilor la bunica paternă, aceasta nefiind o situaţie nouă şi necunoscută reclamantei.

Deşi soluţia pronunţată în cererea de ordonanţă preşedinţială nu a fost contestate de către părţi, iar soluţia dată în cererea mai veche având ca obiect reîncredinţare minor a fost menţinută în apel şi recurs, ideea pe care o transmite articolul este aceea că în cauză soluţia nu va fi una corectă şi imparţială pentru că şi cu alte ocazii judecătorul a procedat la fel.

În articolul publicat la 27.01.2010 hotărârea dată în dosarul nr. 9472/231/2008 este caracterizată ca fiind „discutabilă”, sunt menţionaţi judecătorii care au pronunţat-o în apel şi la fond, pentru doamna judecător Trofin menţionându-se că l-a achitat pe Mîndrilă deşi vinovăţia acestuia se vedea de la o poştă (nu se detaliază aspectele ce au condus la această concluzie), iar în ce îi priveşte pe membrii completului de apel se fac câteva aprecieri cu privire la aspectele ce i-ar fi determinat să pronunţe soluţia, fără a se face referire la existenţa unor dovezi cu privire la faptele relatate.

Concluzia articolului este în sensul că „Dincolo de relaţii şi pile, rămâne cruntul adevăr: O fetiţă de 7 ani este lăsată în continuare în custodia unui tată care nu se ocupă de copilul respectiv, ci preferă să-l lase la 300 de kilometri distanţă. Asta în timp ce mama dezavantajată are grijă de celălalt copil al cuplului, tot o fetiţă, în contextul în care toate tratatele de specialitate indică faptul că nu trebuie separaţi fraţii (surorile) în cazul unui divorţ”.

Aşa cum s-a reţinut şi mai sus, hotărârea iniţială de încredinţare a minorilor, separat, a avut la bază înţelegerea părţilor în acest sens, iar la soluţionarea cererii de reîncredinţare s-a avut în vedere, printre altele şi opţiunea exprimată de minor, de a rămâne în continuare, împreună cu tatăl său.

În cuprinsul articolului publicat în martie 2011 se redau cu ghilimele afirmaţii ale părţii şi nu se fac precizări suplimentare, în legătură cu modul de repartizare a cauzei (care s-a realizat fără incidente, în sistem informatizat aleatoriu), ideea care transpare fiind aceea că există un semn de întrebare în legătură cu repartizarea respectivei cauze.

Nu se fac afirmaţii proprii şi nu se redau aprecieri ale părţilor în legătură cu activitatea şi conduita doamnei judecător.
Verificările efectuate de către Inspecţia Judiciară reprezintă o procedură administrativă, în urma căreia se analizează dacă a existat sau nu o încălcare a reputaţiei profesionale, fără însă a se stabili o răspundere a jurnalistului respectiv, de natură a determina sancţionarea în orice mod a acestuia din urmă şi care nu poate fi apreciată drept o ingerinţă în libertatea de exprimare.

Aşa cum se reţine în jurisprudenţa CEDO, deşi limitele criticii admisibile sunt mai mari în cazul funcţionarilor publici sau al politicienilor, se face distincţie între situaţia acestora din urmă şi cea a magistraţilor, atât din punct de vedere al posibilităţilor reduse ale judecătorilor de a reacţiona, ca urmare a obligaţiilor de discreţie şi reţinere impuse de propriile reguli de conduită, cât şi din perspectiva rolului special al puterii judiciare în societate şi necesităţii protejării magistraţilor de atacuri denigratoare, de natură a aduce atingere încrederii cetăţenilor în justiţie (hotărârile în cauzele Prager şi Oberschlick contra Austriei, din 26.04.1995, De Haes şi Gijsels contra Belgiei din 24 Februarie 1997).

Din perspectiva rolului de garant al independenţei justiţiei, conferit de lege, CSM este chemat, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind CSM, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să apere judecătorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea şi de le apăra reputaţia profesională.

Astfel, potrivit art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, şi art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind CSM, republicată şi modificată, Consiliul apără judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea sau ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, CSM apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 8 şi art. 10 din CEDO, care consacră protecţia reputaţiei sau a drepturilor altei persoane, precum şi garantarea autorităţii şi imparţialităţii puterii judiciare.

În virtutea libertăţii de exprimare şi a rolului care este atribuit presei într-o societate democratică, jurnaliştii au posibilitatea de a pune în discuţia publicului aspecte care ţin de buna funcţionare a autorităţilor şi, implicit, a puterii judecătoreşti.

Pe de altă parte, puterea pe care o deţine presa, urmare a impactului major asupra publicului larg pe care îl au comentariile şi aprecierile jurnaliştilor, nu trebuie să fie utilizată în scopul denigrării persoanelor vizate sau discreditării autorităţii reprezentate de acestea.

În acest sens, în mod constant CEDO a apreciat că garanţia libertăţii de exprimare oferită de Convenţie este subordonată condiţiei ca cei în cauză să acţioneze cu bună credinţă, în sensul de a furniza informaţii exacte şi demne de credit cu respectarea deontologiei jurnalistice. (Radio France si altii c. Frantei; Colombani si altii c. Frantei ; Bladet Tromso si Stensaas c. Norvegiei, Cumpana si Mazare c. Romaniei; Stangu si Scutelnicu c. Romaniei).

În acelaşi sens, art. 21 din Rezoluţia nr. 1003 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind etica jurnalistică stipulează că ziaristica nu trebuie să denatureze informaţia adevărată, imparţială şi opiniile oneste, nici să le exploateze în scopuri proprii, în încercarea de a crea sau modela opinia publică, deoarece legitimitatea sa se bazează pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cetăţenilor la informaţie. În acest sens, legitimitatea ziaristicii investigative depinde de corectitudinea opiniilor exprimate şi este incompatibilă cu campaniile ziaristice organizate pornind de la poziţii prestabilite.

Dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 30 din Constituţie, nu poate fi exercitat cu încălcarea principiilor independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, principii consfinţite de art. 124 al. 3 din legea fundamentală a statului.

De asemenea, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, aşa cum prevede art. 30 al. 6 din Constituţia României.
Dreptul la reputaţie figurează printre drepturile garantate de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca element esenţial al dreptului la respectarea vieţii private. Reputaţia profesională este o consecinţă a integrităţii profesionale şi morale de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător, aceasta aflându-se în strânsă legătură cu independenţa, imparţialitatea şi integritatea pe care trebuie să le manifeste fiecare judecător în exercitarea profesiei.

Reputaţia profesională conferă magistratului credibilitate şi siguranţă în exercitarea profesiei, autoritate în examinarea opiniilor, cu precădere a celor profesionale şi totodată, reprezintă părerea pe care magistratul o creează în conştiinţa colectivă despre modul în care îşi exercită profesia.

***

Inspectorii judiciari au apreciat că, prin modul de prezentare a situaţiei, se induce în conştiinţa opiniei publice ideea că doamna judecător Anca Mihaela Trofin şi-a exercitat în mod abuziv funcţia şi se sugerează lipsa de imparţialitate şi profesionalism a judecătorului la soluţionarea dosarelor la care se face referire în articolele de presă.

Modul de prezentare a faptelor creează o imagine şi o percepţie publică negativă asupra judecătorului, ceea ce, în mod evident se reflectă direct în activitatea sa profesională şi îi afectează autoritatea de care acesta ar trebui să se bucure în exercitarea funcţiei.

Afirmaţiile din cuprinsul articolelor de presă sunt de natură a exercita presiune asupra judecătorului şi de a aduce atingere reputaţiei profesionale, a modului în care îşi exercită funcţia, a imparţialităţii şi integrităţii pe care un judecător trebuie să le manifeste în exercitarea profesiei.

În jurisprudenţa CEDO s-a statuat că, în domeniul libertăţii de exprimare se impune ca presa să respecte unele principii de echitate, astfel încât să nu aducă atingere reputaţiei şi drepturilor celorlalţi, iar în ceea ce-i priveşte pe magistraţi, se impune ca aceştia să nu facă obiectul unor acuzaţii nejustificate, deoarece poate fi afectată autoritatea puterii judecătoreşti.

De altfel, aceste principii se regăsesc şi în Codul deontologic al ziaristului care, în art. 2, 3 şi 5, prevede că jurnalistul are îndatorirea de a relata adevărul, obligaţie ce decurge din dreptul constituţional al publicului de a fi corect informat. În spiritul dispoziţiilor menţionate, ştirea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă şi fără conotaţii tendenţioase.

Jurnalistului nu îi este permis să publice date prin care să insinueze ori să creeze, în mod artificial şi nejustificat, situaţii ce nu există, cu privire la faptele sau persoanele la care face referire. Totodată, acesta nu se poate substitui instituţiilor şi puterilor publice.

Autorul articolelor a încălcat aceste principii şi, depăşind limitele dreptului la informare, a creat o părere publică defavorabilă pe baza unor afirmaţii tendenţioase, făcute la adresa doamnei judecător Anca Mihaela Trofin.

Cele mai multe afirmaţii din articolele sus menţionate reproduc susţineri ale părţilor din diferite dosare, altele însă reprezintă judecăţi de valoare ale autorului, care au un suport factual, dar modul de prezentare a acestora, ignorarea considerentelor hotărârilor judecătoreşti sunt de natură a reliefa o depăşire de către jurnalist a limitelor criticii admisibile şi dozei de exagerare şi provocare specifice activităţii jurnalistice.

Luând în considerare toate aspectele reieşite în urma verificărilor, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a procedat la admiterea solicitării doamnei judecător Anca Mihaela Trofin, din cadrul Judecătoriei Focşani, de apărare a reputaţiei profesionale, considerând ca fiind deplin întemeiată.

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media

Scrie un comentariu

STIRI LIVE