Citeşte raportul făcut de locotenentul „revoluţionar” Gheorghe Alexandru! Vrea Ministerul să-l discrediteze pe tânărul ofiţer pentru curajul său de a demasca mai multe aberaţii din sistem?

Vrancea Media vă prezintă raportul făcut anul trecut, în luna noiembrie, de către locotenentul „revoluţionar” Gheorghe Alexandru către Şeful Statului Major General, un raport în care prezintă o serie de nereguli din sistemul militar.

La finele raportului care dezvăluie multe dedesubturi din Armata Română, prezentăm şi punctul de vedere al SMG, oficialii declarându-se stupefiaţi de cele prezentate de către Alexandru. Ulterior, puteţi citi şi un punct de vedere al unui ofiţer în rezervă, cu privire la subiect.

Materialele sunt ample, însă scot la iveală o serie de aspecte mai puţin cunoscute până acum. Dacă Alexandru are dreptate şi MApN vrea să-l discrediteze, teorie vehiculată în ultimele zile, asta numai viitorul ne poate lămuri.

Unul dintre ofiţerii care au comentat pe diverse bloguri spune că MApN a făcut un joc incorect: „Dacă era adevărat tot ceea ce cerea el, SMG ar fi trebuit să-i spună că se adresează unei autorităţi care nu are astfel de competenţe. În acest caz petiţia lui trebuia orientată către Parlament, Guvern. SMG ce a făcut? A găsit nişte teme cu rezonanţă politică, exprimate sau nu de tip, le-a pus într-un comunicat pervers şi le-a livrat presei, pentru a-l discredita pe tip. Pentru cine înţelege povestea SMG nu a facut decât să discrediteze armata prin comunicatul respectiv.. A arătat ce „profesionişti” populează această organizaţie, punând la îndoială sistemul de formare al ofiţerilor pe filieră directă”.

Până ne vom lămuri cu privire la toate variantele, dacă ne vom lămuri, puteţi să vă faceţi o idee mai amplă despre subiect citind rândurile următoare:

Raport catre seful Statului Major General

ŞEFULUI STATULUI MAJOR GENERAL

Raportez:

În baza art.2 din S.G.1/2007 “Instrucţiuni privind evidenţa şi soluţionarea petiţiilor în Ministerul Apărării Naţionale precum şi desfăşurarea activităţii de primire la raport sau în audienţă”, înaintez petiţie în speranţa ca dumneavoastră, ca şi comandant militar suprem al Armatei şi deci ultima speranţă ce mai poate rezona la cuvinte precum onoare şi demnitate militară, devotament pentru ţară şi patriotism, veţi lua măsurile ce se impun, în vederea corectării reale şi imediate a unei situaţii de-a dreptul absurde, lipsită de orice logică constructivă pentru Armată şi totodată jignitoare din toate punctele mele de vedere, pentru calitatea de ofiţer.

Situaţia la care fac referire, pe care o deplâng şi o dezaprob în acelaşi timp este legată de existenţa şi eficienţa filierei indirecte de formare a ofiţerilor în activitate. Această pură demagogie, destructivă din toate punctele de vedere pentru sistemul militar românesc, susţine pe scurt că, în timp ce ofiţerilor care s-au format pe filiera directă, singura corectă dealtfel, le-au fost necesari un număr de ani de pregătire specifică ce variază între 4 şi 8, altora le sunt necesare pentru pregătire doar 3 până la 6 luni. Iar demagogia nu se opreşte aici.

Întrucât am ajuns la capitolul durata pregătirii, vreau să vă prezint o situaţie care este întrecută în absurd doar de situaţia generală prezentată mai sus şi care este doar o mică parte din problema de ansamblu: după absolvirea liceului militar cu o durată de 4 ani, a Academiei Militare cu o durată de 4 ani sau mai recent de 3 ani, studentul militar primeşte primul său grad de ofiţer şi anume cel de sublocotenent, fără vreo excepţie. Prin lipsa excepţiilor vreau să subliniez că, indiferent de faptul că este Şef de promoţie, deci cel mai bun dintre toţi studenţii absolvenţi sau că are o vârstă mai mare decât toţi ceilalţi, ori că a mai absolvit vreo altă formă de învăţământ superior anterior intrării în Academie, niciunui absolvent de Academie Militară nu i se acordă un grad mai mare de cel de sublocotenent. Deocamdată mă opresc aici în abordarea situaţiei acordării unui anumit grad militar, pentru a nu mă abate de la ceea ce am început a prezenta la începutul paragrafului.

Astfel, după absolvire şi înaintarea la gradul de sublocotenent, proaspătul ofiţer provenit de pe filiera directă, repet, unii dintre aceştia având deseori 8 ani de pregătire militară de specialitate, se prezintă în şcolile de aplicaţie specifice armelor în care au fost încadraţi. Vă voi prezenta situaţia reală întâlnită de mine şi colegii mei de promoţie, pentru a nu fi cumva acuzat că vorbesc în necunoştinţă de cauză sau că doar speculez la modul zvonistic. La Centrul de pregătire pentru infanterişti şi vânători de munte de la Făgăraş, au ajuns după absolvirea Academiei Forţelor Terestre din Sibiu, în anul 2008, un număr de aproximativ 30 de ofiţeri de infanterie.

Aceştia, pentru a fi temeinic pregătiţi ca şi ofiţeri debutanţi şi pentru a putea lua în primire prima funcţie corespunzătoare gradului deţinut şi anume comandant pluton infanterie, trebuiau să urmeze cursul de bază cu o durată de 6 luni, la care ulterior se mai adăuga o altă perioadă de 3 săptămâni pentru un curs de specializare ca şi comandant pluton. După un calcul simplu ajungem la următoarea stare de fapt şi anume: ofiţerului provenit din filiera directă, după 4 sau 8 ani de formare într-un liceu militar şi mai apoi într-o Academie Militară, îi mai sunt necesare încă 6 luni şi jumătate de pregătire în vederea ocupării primei funcţii de comandant pluton infanterie.

Nimic anormal până aici va putea spune orice om cu un minim bun simţ, dar oare ce va spune acelaşi om, în virtutea aceluiaşi bun simţ, după continuarea prezentării, căci tot acolo la Făgăraş, dar de data asta nu pentru a se perfecţiona ca proaspeţi ofiţeri, ci, stupoare pentru a deveni ofiţeri se prezintă un număr de aproximativ 90 de candidaţi aleşi pe sprânceană şi care sunt pesemne nişte super-potenţialităţi intelectuale, încât lor, pentru a deveni ofiţeri şi a-şi lua şi prima funcţie în primire, le sunt necesare doar 3 luni de zile pentru tot acest demers.

Rezumând, ce va spune orice om conştiincios cu un minim spirit al dreptăţii, despre faptul că după 4 sau 8 ani de pregătire militară de specialitate ofiţerilor din Academii le este necesară o perioadă de pregătire complementară de 6 luni şi jumătate iar unui civil, sau caporal care până a avea acces la această metodă perfidă de formare a ofiţerilor în activitate păzea depozitele de muniţie de la Babadag, pentru a atinge, teoretic, acelaşi nivel de pregătire, le sunt necesare doar 3 luni de zile de pregătire? Cum se pot compara peste 103 luni de pregătire militară de specialitate cu doar 3 luni de pseudo-instrucţie, cum bine o numea unul dintre colegii mei?

Ce om în toate facultăţile mintale poate crede că cineva, în doar 3 luni de zile, poate asimila atâtea cunoştinţe de specialitate militară şi norme morale specifice ofiţerului, în timp ce studenţilor militari din Academii le sunt necesari 3 ani de zile urmaţi apoi de încă 7 luni de pregătire? A intra mai adânc în alte aspecte privind modul de selecţie, comportamentul aspiranţilor pe durata cursului, atitudinea batjocoritoare care îi făceau pe caporalii aspiranţi să jignească crunt ofiţerii din filiera directă, expunându-le deseori cât bine s-au descurcat ei încât vor ajunge ofiţeri în doar 3 luni, pe când alţii mai puţini descurcăreţi, în speţa de faţă ofiţerii proveniţi din Academii, au avut nevoie între 4 şi 8 ani pentru a atinge aceeaşi performanţă, nu ar fi decât o futilitate şi o răsucire mai adâncă a cuţitului în rana celor care au ajuns ofiţeri după ani de muncă asiduă.

Şi nu mă refer aici doar la anii petrecuţi în Academiile militare ci la toate sacrificiile depuse începând cu clasele primare şi continuând cu reala performanţă de a fi reuşit să acceadă la un loc într-o Academie Militară. Acesta este primul punct pe care îl supun atenţiei dumneavoastră şi la care aştept un răspuns concret, altul decât cel prezentat personal de către Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene şi care făcea referire la faptul că respectiva perioadă de intensă super-pregătire de 3 luni a fost mărită la 6 luni, căci oare ce este ea dacă nu o intensă super-pregătire din moment ce reuşeşte performanţa ca în 3 sau 6 luni să obţină, în teorie, căci hârtia suportă orice, cel puţin aceleaşi rezultate pe care alte instituţii considerate a fi de bază în învăţământul militar românesc, o reuşesc doar în 7 sau 8 ani?

După cum observaţi, am spus cel puţin, asta pentru că deseori sunt produşi ofiţeri cu grade mai mari decât cel de sublocotenent şi ocupă funcţii de până la locotenent-colonel, imediat după absolvirea celor 3 sau 6 luni. Dar din nou, acesta este un aspect pe care îl voi dezvolta analitic ulterior.

Rămânem pe aceleaşi meleaguri, anume tot la Făgăraş pentru a continua descrierea situaţiei şi pentru a aborda acum problema numărului care este alocat formării ofiţerilor prin intermediul celor două filiere. După cum am spus şi mai sus, 30 de ofiţeri de infanterie din Academia Forţelor Terestre au avut stupoarea să găsească la acelaşi centru de pregătire, aproximativ 90 de pretendenţi la demnitatea de a fi ofiţer, pentru că pentru mulţi dintre noi, a fi ofiţer reprezintă o demnitate, care acum ni se fură, din moment ce orice caporal a avut şansa ca în 3 luni de intensă pregătire să ajungă să ni se adreseze cu “colega”.

Dar stupoarea nu se opreşte aici, căci după ciclul celor 90 şi după terminarea celor 3 luni de instrucţie ni se comunică faptul că mai urmează o altă serie de pregătire aproximativ la fel de numeroasă şi din nou dominată de aceeaşi trăsătură de super-potenţialitate intelectuală şi fizică a celor ce o vor compune. Deci, ca să rezumăm problema, facem un calcul simplu: după cel puţin 4 ani de Academie Militară un număr de 30 de ofiţeri de infanterie sunt gata să deservească Armata Română, dar în acelaşi timp, după o durată de 6 luni de zile alţi aproape 180 de ofiţeri, proveniţi de această dată din filiera indirectă, sunt pregătiţi, cel puţin teoretic să facă acelaşi serviciu; sau corect ar fi să întreb “deserviciu”?

Întrebările mele punctuale pentru dumneavoastră sunt următoarele:

a) pentru ce mai există Academiile Militare, considerate a fi de bază în formarea ofiţerilor, dacă aceste instituţii, în 4 sau 3 ani de pregătire abia reuşesc să ofere performanţa pe care un singur centru de pregătire o reuşeşte în doar 6 luni, centru ce este considerat auxiliar filierei academice, dar care produce mult mai mulţi ofiţeri?

b) este oare corectă proporţia în care se formează ofiţeri pe cele două filiere? Nu ar fi normal ca proporţia să fie inversă, instituţia de bază să formeze mai mulţi ofiţeri decât cea auxiliară?

c) de ce se încearcă umplerea Armatei Române cu mii de ofiţeri pe filiera indirectă, pe când, luând în considerare aceeaşi perioadă, Academiile Militare abia dacă reuşesc să ofere Armatei aproximativ 20% din numărul total de ofiţeri proveniţi din filiera indirectă ce se produce sau s-a produs deja pe bandă rulantă, în deosebit de bine pregătitele centre de instruire în arme?

Calcul matematic simplu, aproximat cât mai aproape de adevăr: în anul 2008 după cum am arătat mai sus, s-au format pe filiera directă 30 de ofiţeri de infanterie care au promovat abia în 2009 toate cursurile necesare ocupării primei funcţii unităţile militare de pe teritoriu. Tot în acelaşi an, se formează pregătiţi direct pentru teritoriu, aproximativ 180 de ofiţeri pe filiera indirectă, astfel ponderea ofiţerilor formaţi prin Academia Militară este de 17% din totalul ofiţerilor proveniţi prin filiera indirectă şi de doar 14% din totalul ofiţerilor de infanterie pregătiţi în tot anul 2009.

Surprizele continuă, întrucât la avansarea din 31.03.2011, indiferent de data la care au dobândit gradul de sublocotenent, atât promoţia de ofiţeri pe filiera directă, avansaţi la gradul de sublocotenent în luna iulie 2008 cât şi cei din filiera indirectă, avansaţi la gradul de sublocotenent în luna, martie 2009 se avansează la gradul următor simultan. Stagiul minim în grad de 3 ani se transformă în 2 ani şi 6 luni la ofiţerii din filiera directă şi la doar 2 ani, la cei din filiera indirectă, beneficiind astfel încă o dată din plin de mărinimia celor ce fac legile şi dau dispoziţii în Armată după, scuzaţi-mi expresia, cum îi taie capul.

Totodată solicit întreprinderea măsurilor legale, astfel ca la sfârşitul fiecărui an, în cazul în care filiera indirectă de formare a ofiţerilor se va menţine totuşi, structurile abilitate ale Armatei să facă cunoscut tuturor unităţilor militare cifrele de şcolarizare aferente filierei directe şi celei indirecte pentru anul în curs, pe specialităţi militare, asta ca să nu ni se mai arunce praf în ochi cu explicaţia pur fantezistă că Armata formează ofiţeri pe filieră indirectă doar în armele deficitare, arme pe care Academiile Militare de profil nu le pot specializa, cum ar fi armele ce ţin de domeniul juridic, financiar-contabil, medical etc. aşa cum prevede art.1 din M 132/29.12.2009, şi care statutează că “Formarea ofiţerilor şi subofiţerilor în activitate, pe filiera indirectă este destinată încadrării deficitului de personal militar profesionalizat aflat la baza carierei militare şi/sau a deficitului de personal militar cu competenţe profesionale care nu pot fi dobândite în instituţiile militare de învăţământ ”.

Oare cei aproape 200 de ofiţeri de infanterie proveniţi din filiera indirectă întâlniţi la Făgăraş nu puteau fi specializaţi în Academia Militară a Forţelor Terestre? Din 2008 până în anul curent s-ar fi putut suplimenta considerabil locurile în Academiile Militare, locuri necesare diminuării aşa-zisului deficit de cadre de la baza ierarhiei militare din Armata Română aşa cum face referire acelaşi articol menţionat mai sus, dar nu s-a întreprins nicio măsură în acest sens.

Dacă atunci, în 2008 când, cel puţin oficial, deficitul de cadre era aşa de mare încât se formau ofiţeri într-un număr de 6 ori mai mare decât cel provenit de pe băncile Academiilor Militare, s-ar fi suplimentat numărul de locuri în Academiile Militare, astăzi, 3 ani mai târziu necesitatea de a forma ofiţeri pe filiera indirectă ar fi fost cu mult sub cifrele de şcolarizare alocate acesteia în prezent. Întrebarea mea punctuală pentru dumneavostră, este: de ce nu s-a făcut acest lucru şi de se nu se respectă prevederile art.1 din M 132/29.12.2009 cu referire la competenţele profesionale necesare Armatei, altele decât cele ce se pot specializa prin intermediul Academiilor, atunci când se stabilesc armele “deficitare”?

În eventualitatea în care răspunsul oferit ar fi legat de eficienţa financiară, mi-aş permite cu voia dumneavoastră, să vă ofer în avans două contraargumente: primul ar fi cel al calităţii: dacă într-un angrenaj trebuie încadrată o piesă de oţel de o anumită calitate, pentru ca respectivul angrenaj să nu cedeze, ea nu se poate înlocui cu o piesă din aluminiu, decât cel mult temporar; piesa de aluminiu este desigur şi mai ieftină şi mai uşor de obţinut, dar, lesne de înţeles, mult sub calitatea celei de oţel; dumneavostră ca şef al acestui angrenaj, bineînţeles preocupat ca el să funcţioneze corespunzător, aveţi de luat, în opinia mea, următoarea decizie: păstraţi piesa de aluminiu doar ca să arate bine în angrenaj, căci luciul îi oferă acesteia acelaşi aspect cu al celei de oţel, neştiind dacă acesta va funcţiona sau nu; sau dacă tot aţi plătit o fabrică pentru obţinerea ei, o folosiţi aşa cum se poate, doar că în timpul în care, teoretic, ea ţine locul piesei de oţel, daţi comandă de piese conform specificaţiilor tehnice de calitate, mai ales că acum tehnologia de fabricare a acestora s-a scurtat de la 4 la 3 ani, iar la sosirea lotului de piese de oţel scoateţi rând pe rând piesele de aluminiu, le puneţi pe raft şi le păstraţi în rezervă pentru cazuri de extremă urgenţă?

Celălalt contraargument ţine de domeniul financiar şi printr-un scurt şi uşor calcul matematic, vă poate demonstra cu uşurinţă că doar din salariul plătibil celor 200 de ofiţeri infanterişti proveniţi pe filiera indirectă, într-un an de zile, s-ar putea şcolariza cel puţin 100 de studenţi militari pe o perioadă de 3 ani. De ce atunci această stare de fapt a lucrurilor?! Să fie oare doar o înlănţuire de coincidenţe sau un plan bine pus la punct, prin care ultimii mohicani ai Academiilor Militare să se retragă încet-încet lăsând locul celorlalţi, demoralizaţi fiind de justeţea cu care sistemul îi tratează?! Dar coincidenţele prin care cei din filiera indirectă sunt avantajaţi la modul grosier, continuă, iar nu sistemul în sine este vinovat ci aceia care sub pretextul îmbunătăţirii lui nu fac altceva decât să îl distrugă sistematic. Dumneavoastră, fiind noul Şef al sistemului, sunteţi aşteptat să faceţi tot posibilul pentru îmbunătăţirea lui şi readucerea în prim plan a unui nou sistem just de valori, specifice sistemului militar.

Revenind la un alt aspect atins mai sus, dar nedezvoltat, îmi permit să mai abordez modul în care se acordă gradele militare celor ce reuşesc să acceadă la filiera indirectă de formare a ofiţerilor în activitate. Conform aceluiaşi M. 132/2009, art. 32 alin.2 “Absolvenţilor care promovează examenul li se eliberează certificate de absolvire, li se acordă gradul militar în funcţie de pregătire, vechime în specialitatea dobândită pe timpul studiilor raportată la stagiile minime în grad, precum şi de vârsta acestora (…) şi sunt numiţi în funcţii corespunzătoare pregătirii dobândite…”, deşi după cum am spus mai sus, niciunul din aceste 3 aspecte de înaintare în grad nu este avut în vedere la ofiţerii ce promovează din Academii.

Indiferent că are 26 de ani sau 23, la absolvire studentul militar primeşte gradul de sublocotenent. De asemenea dacă a mai absolvit o facultate, deci are parte de o pregătire în plus faţă de ceilalţi studenţi militari, a făcut-o pentru simpla lui cultură generală, nefiind distins cu măcar gradul de locotenent. Nici măcar stagiu minim în grad nu i se socoteşte, cum defapt nu i se socotesc niciunui ofiţer anii din Academia Militară. Ca şi întrebare punctuală, cum se poate ca un civil, născut în 1986, deci cu un an mai mic ca cei din promoţia mea spre exemplu, după 3 luni de “instruire” să fie înaintat direct la gradul de locotenent înaintea noastră, şi să mai ocupe direct din promoţie o funcţie de maior, în timp ce alţi căpitani cu o vechime de peste 15 ani din aceeaşi unitate nu reuşesc să ocupe o funcţie de genul acesteia care să permită avansarea în gradul următor şi continuarea activităţii?

De ce civililor absolvenţi a oricărei obscure facultăţi li se socotesc anii de studiu ca şi stagiu minim în grad doar pentru a li se mai face din nou alte cadouri cum ar fi avansarea direct la gradul de locotenent, căpitan sau maior? După primirea răspunsului dumneavoastră, dacă mai este necesar acest lucru, cu aprobarea dumneavoastră voi raporta eu adevărul referitor la această situaţie şi de ce un civil după 3 luni de pseudo-instrucţie este aşa de bine pregătit încât îi ia locul unui căpitan aflat în activitate de peste 15 de ani, deşi art 1. din M. 132/2009 prevede că filiera indirectă este destinată formării ofiţerilor pentru funcţiile de la baza ierarhiei militare?

Iar acesta este doar un exemplu, real şi imediat demonstrabil, împreună cu multe altele relatate de colegii mei ofiţeri aflaţi pe teritoriu, exemplu pe care îl cunosc personal şi care poate fi verificat foarte uşor. Se cunosc cazuri de înaintare direct în gradul de maior de la gradul de caporal, aşa că prezentarea tuturor celorlalte cazuri ar fi din nou, o futilitate. Întrebarea mea punctuală referitoare la acest aspect este: dacă în Academiile militare nu se ţine cont sub nicio formă la acordarea primului grad de ofiţer, de cele 3 aspecte prezentate mai sus şi extrase din reglementările în vigoare, de ce li se face din nou cadou celor de pe filiera indirectă posibilitatea de a fi avantajaţi de sistem în detrimentul ofiţerilor proveniţi din filiera directă?

De ce un locotenent are nevoie de cursul de căpitan pentru a fi înaintat în grad, în timp ce un civil poate ajunge căpitan în doar 3 luni de zile? De ce un căpitan are nevoie de cursul de stat major pentru a fi avansat maior, în timp ce un caporal reuşeşte această performanţă în 3 luni? Oare chiar aşa de bine pregătiţi sunt sau din nou, hârtia suportă orice?

O ultimă dar cu siguranţă nu cea din urmă aberaţie pe care vreau să o supun atenţiei dumneavoastră, este următoarea prevedere din ordinul M 132/2009 : art.23, alin 3 precizează aproape apocaliptic că “În situaţia în care numărul de candidaţi declaraţi ADMIS este mai mic sau egal cu numărul de locuri prevăzut pe arme şi specialităţi militare, nu se mai susţin probele prevăzute la art. 22, alin.4, lit.c, iar admiterea se face în ordinea strict descrescătoare a mediilor obţinute la examenul de bacalaureat/licenţă, după caz ”.

Eleganţă, stil, rafinament, mai ales când citim prevederile art. 22, alin.4, lit.c şi vedem de la ce “chinuri groaznice” au mai fost încă o dată salvaţi aspiranţii la profesia de ofiţer: “verificarea cunoştinţelor privind legislaţia în domeniul apărării şi pregătirea de specialitate prin test grilă cu durata de până la 3 ore”. Orice comentariu, cred eu, este de prisos.

În final aş dori să închei cu un citat din cartea “Iubirea de patrie”, citat ce aparţine marelui nostru poet şi patriot desăvârşit Mihai Eminescu:

“Ministrul de răzbel, după ce a cerut şi obţinut de la Camerele legiuitoare modificarea legei de înaintare de la 1874, privitoare la înaintarea căpitanilor la gradul de maiori, adresează o circulară către preşedinţii a 7 comisiuni esaminatoare (pe când legea, promulgată abia la 10 aprilie acest an, prescrie o singură comisiune) şi într-acea circulară, după ce determină notele ce urmează ca să le dea căpitanilor esaminaţi şi coeficienţii în raport cu diferitele materii ce fac obiectul esamenului, prescrie ca pentru partea ştiinţifică în teorie şi în practică să fie coeficientul DOUĂ pentru toţi aceia cari au trecut o şcoală militară în ţară sau în străinătate, iar pentru toţi ceilalţi coeficientul să fie PATRU, adică îndoit decât pentru cei dintâi. Într-alte cuvinte, se zdrobeşte cariera acelora a căror crimă, după ministrul actual de război, este aceea de a fi petrecut tinereţea prin şcoli şi prin urmare de-a poseda un fond de cunoştinţe specifice. Ce va zice orice om conştiincios despre asemenea apucături ale guvernanţilor noştri şi ce viitor pregătesc aceşti oameni ţării lor?” Dumneavoastră ce viitor aşterneţi Armatei Române?

În virtutea celor prezentate mai sus, cu permisiunea dumneavoastră, propun spre implementare următoarele măsuri:

1. Stoparea imediată a selecţiilor pentru formarea ofiţerilor pe filiera indirectă, până la crearea unui cadrul legislativ corect pentru toti ofiţerii Armatei Române, care să nu mai permită discriminarea vădită şi incorectă din orice punct de vedere la adresa ofiţerilor formaţi în Academiile Militare.

2. La elaborarea acestui cadru legislativ, să participe prin grija Şefilor categoriilor de forţe din Armata Română, ofiţeri proveniţi din filiera directă de formare, de la gradul de sublocotenent până la inclusiv gradul de colonel, iar Şefii de promoţii din Academii să fie calificaţi din oficiu pentru consultare în acest sens.

3. Înaintarea în grad a ofiţerilor proveniţi din filiera indirectă să se facă în mod obligatoriu doar la gradul de sublocotenent, cu posibilitatea de a fi înaintaţi succesiv în grad doar până la gradul de căpitan inclusiv, iar funcţiile ocupate de aceştia să fie egale cu gradul deţinut.

4. Formarea ofiţerilor pe filiera indirectă să se desfăşoare doar în armele adiacente/auxiliare armelor luptătoare, cum sunt cele din domeniu juridic, medical, financiar, audit etc sau a altor specialităţi cu rol de sprijin în desfăşurarea activităţilor cu specific militar.

5. Suplimentarea considerabilă a numărului de locuri alocate Academiilor Militare astfel încât raportul dintre ofiţeri proveniţi din filiera directă şi cei proveniţi din filiera indirectă să fie de 10 la 1.

6. Înfiinţarea la nivelul categoriilor de forţe ale Armatei Române a unor compartimente a căror activitate să o reprezinte strângerea de pe teritoriu a sesizărilor cu privire la fapte de genul celor prezentate în această petiţie, pentru a avea o imagine de ansamblu cât mai realistă cu privire la implicaţiile negative ale fenomenului filierei indirecte.

7. Crearea unui plan de înlocuire anuală a ofiţerilor proveniţi din filiera indirectă şi a căror contracte de 4 ani expiră, pe măsură ce Academiile Militare definitivează pregătirea promoţiilor de studenţi militari pentru profesia de ofiţer. Astfel, odată ce deficitul de ofiţeri aflaţi la baza carierei militare se va reduce prin formarea de promoţii academice într-un număr consistent, necesitatea formării ofiţerilor pe filiera indirectă va scădea considerabil, precum şi necesitatea menţinerii în sistem, după prima perioadă aferentă contractului de 4 ani.

Dacă situaţiile prezentate mai sus nu se vor analiza corespunzător intereselor Armatei Române şi implicit ale Statului Român, iar soluţiile propuse vor fi fără un fond concret, în conformitate cu legea 571/2004 privitoare la actul de avertizare publică, voi recurge la acest drept legal în nume personal pentru sensibilizarea opiniei publice cu referire la ceea ce se petrece cu adevărat în Armata Română şi cum se încearcă astfel subminarea ultimei rezerve de calitate a acesteia şi anume resursa umană.

SMG “consternat” de activitatea locotenentului Gheorghe Alexandru

Prin Comunicatul nr. 9 din 27.01.2012, postat pe site-ul oficial al MApN, conducerea SMG îşi exprimă consternarea privind activitatea locotenentului Gheorghe Alexandru de la Flotila 71 Aeriană din Câmpia Turzii care a participat în cursul zilei de 23 ianuarie la un miting de protest organizat în Piaţa Universităţii din Bucureşti în uniformă militară şi care ulterior a prezentat “soluţiile locotenentului Gheorghe Alexandru pentru administrarea ţării în această perioadă”.

Comunicatul integral:

“Conducerea Statului Major General a luat la cunoştinţă, cu consternare, de activităţile locotenentului Gheorghe Alexandru, precum şi de datele cuprinse în raportul înaintat de comandantul Flotilei 71 Aeriană din Câmpia Turzii, privind “soluţiile locotenentului Gheorghe Alexandru pentru administrarea ţării în această perioadă.

După cum a declarat reprezentanţilor mass media, locotenentul Gheorghe Alexandru a fost primit, în data de 25 ianuarie a.c., la raportul comandantului unităţii militare în care este încadrat, pentru a-i expune acestuia gestul participării sale la mitingul de protest organizat în Piaţa Universităţii şi pentru a-i prezenta “viziunea sa asupra administrării statului român” şi “soluţiile sale pentru situaţia actuală”. Locotenentul Gheorghe Alexandru a solicitat ca, potrivit regulamentelor militare, această problematică să fie considerată un raport, să fie înaintată ierarhic conducerii Statului Major General şi să i se răspundă până la data de 26 ianuarie, ora 16.00.

Dintre aşa-zisele “soluţii” prezentate de locotenentul Gheorghe Alexandru şi făcute publice de către acesta, sub forma unor declaraţii susţinute în faţa reprezentanţilor mass media, în data de 26 ianuarie, amintim:

“1. Dizolvarea sau desfiinţarea Parlamentului;

2. Invocarea stării de urgenţă în ţară;

3. Conducerea ţării şi administrarea statului român de către Armată; locotenentul Gheorghe Alexandru să facă parte din Consiliul Militar care, în viziunea sa, ar urma să gestioneze destinele ţării, iar ofiţerului să îi revină 50% din puterea de decizie;

4. Aducerea regelui ca şef al statului şi instaurarea monarhiei constituţionale; Monarhia constituţională este o soluţie, având Armata ca garant al democraţiei şi suveranităţii, potrivit Constituţiei.”

În urma acţiunilor ofiţerului din data de 23 ianuarie a.c., în conformitate cu art. 55 din “R.G.-3, Regulamentul disciplinei militare”, comandantul Flotilei 71 Aeriană din Câmpia Turzii a ordonat, la data de 25 ianuarie 2012, constituirea Consiliului de judecată al ofiţerilor şi judecarea locotenentului Gheorghe Alexandru, în temeiul prevederilor art. 35 din Legea nr. 80/1995 şi ale art. 9 alin. (1) şi art. 11 din “R.G.-8, Regulamentul consiliilor de judecată”.

La aceeaşi dată, ofiţerul a refuzat să ia la cunoştinţă, prin semnătură, de conţinutul ordinului comandantului unităţii prin care este trimis în faţa Consiliului de judecată, deşi acesta i-a fost citit şi prezentat spre semnare.

Evaluarea Consiliului de judecată va cuprinde elementele cerute de R.G.-8, iar în cadrul şedinţei de judecată analiza va viza încălcarea de către locotenent a prevederilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi a regulamentelor militare.

Toate acţiunile şi declaraţiile făcute de ofiţer se vor constitui ca elemente ale procesului de evaluare. Hotărârea Consiliului de judecată al ofiţerilor din Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii va fi făcută publică, după pronunţarea acesteia.

Precizăm că Armata este o instituţie cu reguli şi norme foarte clare, cu regulamente militare care trebuie respectate de toţi militarii, iar încadrarea în serviciul militar impune asumarea respectării cu stricteţe a legilor ţării, a regulamentelor militare şi a normelor de disciplină specifice Armatei Române.

În toate armatele statelor membre NATO există acte normative care trebuie respectate, disciplina militară constând în respectarea de către militari a normelor de ordine şi comportament obligatorii.

Iar acum iată un comentariu apărut pe un blog vizitat de foarte mulţi ofiţeri

„Surprinde modul jurnalistic cu care cei de la MApN tratează acest subiect. Nu numai că nu l-au protejat pe locotenent, dar chiar au reuşit să-l împingă pe acesta înspre a face declaraţi publice dintre cele mai radicale. Bineînţeles că de suferit va avea imaginea Armatei. Referindu-ne strict la calitatea protestului unui ofiţer al unei armate NATO e de subliniat că acest gest nu este unul singular.

Fostul comandant al ISAF, generalul Stanley McChrystal, nu s-a sfiit să-şi exprime tranşant aprecierile la adresa politicienilor americani şi mai ales asupra calităţii implicării lor în soluţionarea conflictului din Afganistan. Astfel într-un articol amplu apărut în Rolling Stone, McChrystal îi ataca pe vicepreşedintele american Joe Biden, pe care îl ironiza în mod deschis, pe ambasadorul american la Kabul sau chiar pe reprezentantul Casei Albe în Afganistan şi Pakistan, Richard Holbrooke. Mai mult, generalul nu s-a sfiit şi a informat miniştrii din NATO şi ISAF despre situaţia gravă din Afgansitan şi i-a avertizat sã nu se aştepte la progrese, mai ales dacă o parte din trupele americane vor fi retrase. Acesta a ridicat întrebãri serioase pe tema securitãţii şi corupţiei din administraţia afganã. Generalul Stanley McChrystal nu-i scuteşte pe politicieni de critici

Comandantul Forţelor aeriene regale britanice, mareşalul aerului Sir Simon Bryant, a avertizat liderii politici britanici public că, capacitatea forţelor aeriene britanice de a răspunde unor situaţii de criză este ameninţată iar moralul trupelor sale este fragil. Comandantul marinei militare britanice, amiralul Mark Stanhope, a pus sub semnul întrebării, tot public, sustenabilitatea operaţiunilor navale britanice.

Premierul britanic Gordon Brown a fost criticat de veteranii grav răniţi în războiul din Afganistan care au refuzat să se întâlnească cu acesta, calificând vizita la spital drept “oportunistă” şi “o pierdere de timp”. Militarii britanici nu iartă ipocrizia politicienilor

La începutul lui 2009, un raport oficial britanic, arăta că militarii sunt expuşi riscului din cauza eşecurilor “endemice” ale Ministerului Apărării. Potrivit raportului, lipsa furnizării de echipamente eficiente a fost pusă pe seama “conflictelor politice” şi a incompentenţei Guvernului. Militarii britanici nu iartă ipocrizia politicienilor

În 2008 Comandantul trupelor SAS (britanice) din Afganistan, Maiorul Sebastian Morley, a demisionat acuzând Guvernul de la Londra de “neglijenţă flagrantă” pentru că a ignorat avertizările sale repetate privind echiparea necorespunzătoare a trupelor. Morley a descris eşecul Ministerului Apărării de a cumpăra echipament mai performant drept “nesăbuit în cel mai bun caz, criminal în cel mai rău”. Demisia ofiţerului a fost precedată de cea a colonelului Stuart Tootal, a comandantului de brigadă Ed Butler şi a unui ofiţer SAS (trupele speciale din cadrul forţelor aeriene britanice). Un ofiter britanic acuza ministerul britanic de echipare necorespunzatoare a trupelor din Afganistan

În loc de comentarii

Dincolo de legalitatea gestului în sine a locotenentului, acesta atrage atenţia însă asupra situaţiei din Armata Română, o instituţie subordonată politic în cea mai mare perioadă a existenţei sale.

Lipsa de reacţie a unor lideri militari majori la calitatea slabă a managementului instituţiei militare poate atrage pe viitor reacţii şi mai vehenmente din partea altor şi altor ofiţeri.

Lipsurile din înzestrare, politizarea excesivă a deciziei militare, lipsa unei informări publice de calitate şi transparente, traficarea gradelor militare pentru clientela politică, folosirea uniformei militare de către politicieni veroşi în campanii electorale, activările şi avansările la limita legii, distrugerea întregului cadru legislativ care a guvernat activitatea de resurse umane în armată pe timpul transformării ei, dar mai ales folosirea Armatei ca vector de imagine şi suport de către un ministru preocupat cu precădere de propria-i ascensiune politică, vor genera cu certitudine alte şi alte proteste chiar dacă acestea nu vor fi publice.

Rămâne de văzut ce va înţelege MApN din gestul locotenentului. Căci nu poţi avea pretenţia ca după ce ai distrus statutusul social al cadrului militar anulând legislaţia sepecifică şi transformând cadrul militar într-un funcţionar, iar pensionarul militar într-un soi de asistat, ca aceştia să mai considere că obligaţiile lor sunt totdeauna mai presus de drepturile ce încă le mai au.

Raul Dăncuţă, InfoMondo Militar

Încheiem cu un Un punct de vedere despre “cazul” locotenentului Alexandru Gheorghe

Am citit şi recitit cu mare atenţie atât raportul Lt. Alexandru Gheorghe înaintat şefului S.M.G., rămas fără răspuns până în ziua de azi şi publicat apoi de către autor în 14 Noiembrie 2011, cât şsi Comunicatul de Presă nr. 9/27.01.2012 al M.Ap.N./D.I.R.P.

Dupa participarea ofiterului la una din manifestatiile spontane din Piata Universitatii din Bucuresti, a inceput un asalt mediatic fara precedent, pro/contra ofiterului, cu implicarea directa si disproportionata a M.Ap.N.

Referitor la situatia creata se desprind cateva aspecte.

1. Continutul raportului ofiterului este redactat regulamentar, corect, concis, bine documentat si se incheie cu 7 propuneri de masuri concrete.

Raportul nu este unul strict personal ci este rodul gandirii si nemultumirilor acumulate a mai multor cadre militare active, „beneficiare” a implementarii fortate si rapide, inainte cu mai bine de 10 ani, in Armata Nationala a Romaniei a unui concept (strain) de formare a cadrelor militare active pe filiera indirecta.

Atunci cand a fost implementat sistemul de formare a maistrilor militari si subofiterilor din Fortele Aeriene in scoala dislocata in Brasov au fost sesizate multe aspecte cu efecte negative in viitor si s-au facut propuneri de remediere tocmai pentru a fi evitate consecintele grave (intre timp cronicizate) de genul celor semnalate de catre Lt. Alexandru in raportul inaintat sefului S.M.G.

Aderarea la N.A.T.O. a impus si acest lucru, iar „rezultatele” acestuia se vad acum si ma tem ca se vor vedea si in viitor.
In timp, sub diferite pretexte si interese, raportul dintre cele doua filiere de formare s-a intors in favoarea celei indirecte, foarte scurta ca durata si mai putin selectiva.

Asa se face ca acum, o mare parte a cadrelor militare active (proportia o cunoaste precis M.Ap.N. si trebuie sa o faca publica) provine din filiera de formare pe calea indirecta, iar o mica parte din filiera directa, mai lunga dar si mai selectiva.

Cadrele militare active care provin din filiera indirecta „ard” majoritatea etapelor de formare specifice filierei directe.
Pe baza celor raportate si a informatiilor reale de care dispune, ministerul trebuie sa analizeze cu raspundere situatia existenta si sa ia masuri de corectie in sistem.

2. Dupa luni de asteptare, in lipsa unui raspuns din partea sefului S.M.G. ofiterul posteaza pe Internet raportul si in finalul acestuia anunta ca in lipsa unui raspuns concret, in conformitate cu drepturile cetatenesti (altele decat cele interzise militarilor activi prin Constitutie si legile in vigoare), va proceda la sensibilizarea opiniei publice in legatura cu cele raportate.

3. In lipsa unui raspuns (acesta ar fi detensionat macar situatia) cu prilejul izbucnirii manifestatiilor spontane anti prezidentiale si anti guvernamentale din Bucuresti si din alte orase din Romania, cetateanul Alexandru Gheorghe si-a exprimat si el public nemultumirile.

Faptul ca a facut-o in uniforma militara (aspectul trebuie analizat de catre sefii sai ierarhici fara partinire si prejudecata, in conformitate cu regulamentele militare in vigoare), nu diminueaza cu nimic veridicitatea si gravitatea aspectelor sesizate in raport si nici a celor formulate si transmise verbal.

M.Ap.N., prin purtatorul sau cuvant, ofiter activ si el, intr-un mod neasteptat de neprofesionist si neconvingator, total partinitor, a politizat la maximum situatia, s-a antepronuntat, a polemizat atat cu ofiterul in cauza, dar ce-i mai gav, cu o „anumita parte” a mass media fara o minima si decenta echidistanta.

A fost declansata tardiv si neprofesionist o ofensiva mediatica de „(dez)informare”, lipsita de demnitate si total neproductiva pentru cei care conduc acum destinele sistemului militar, parte componenta a societatii romanesti asa cum este ea, cu bune si cu mai putin bune.

In loc sa se concentreze pe problemele reale, M.Ap.N. si-a ales o tinta falsa si se concentreaza pe nimicirea inamicului public nr. 1, acum Lt. Alexandru Gheorghe. Disproportionat si rusinos din partea celor care trebuie sa-si apere subordonatii si mai presus de toate sa nu ocoleasca adevarul.

Indiferent ce masuri vor lua impotriva petentului, daca realitatea din interiorul sistemului este cea din raport (o singura sesizare daca-i adevarata este suficient), ramane fara raspuns, persista si chiar se acutizeaza, atunci cei care trebuie sa raspunda sunt superiorii ofiterului si in niciun caz acesta.

In ceea ce priveste comunicatul de presa al M.Ap.N., acesta se vrea a fi o revansa la succesul mediatic fara precedent prilejuit de aparitia publica a autorului raportului inaintat sefului S.M.G. si publicat inca din Noiembrie 2011.

Pana acum au tacut complice (de multe ori, si tacerea este un raspuns). De ce? Daca petentul a gresit, atunci a gresit si in Noiembrie 2011 nu numai in Ianuarie 2012.

Ceea ce este evident chiar si pentru cei care nu sunt familiarizati cu sistemul militar, este dorinta ministerului de inabusi si alte tentative asemanatoare de a rabufni in public si alte aspecte scandaloase la adresa conducerii politice si militare a acestuia.

Nu „consternarea”, confruntarea, intimidarea, amenintarea cu consiliul de judecata, ocolirea adevarului, manipularea, minciuna, discreditarea, diabolizarea si tot arsenalul specific razboiului psihologic aplicat propriului popor sunt solutii rationale in acest moment.

Nu ofiterul Alexandru Gheorghe si ceilalti multi nemultumiti din Armata Romana au implicat institutia militara in politica, ci chiar conducerea acesteia prin obedienta, lipsa de ratiune si abdicarea constienta de la ratiunea acesteia de a fiinta.
Prin sacrificarea lui nu se rezolva nimic, nici macar reducerea acestuia la tacere cum poate gandesc infantil sefii lui ierarhici.

Ceea ce-i foarte grav este ca de peste 22 de ani conducerile vremelnice ale armatei au facut la fel si nu au platit ele, ci cadrele militare oneste pe spatele carora s-au ridicat si mentinut ei.

Ratiunea va invinge iar cei nedrepti vor trebui sa plateasca.

Col. (r) conf.univ.dr. Ioan Gheorghe Ratiu
(Ultimul Comandant al Scolii Militare de Maistri Militari si Subofiteri a Fortelor Aeriene, Brasov, 01.10.2001)

Mentionez ca nu sunt nici membru al S.C.M.D. si nici membru al A.N.C.M.R.R.

Iată şi conţinutul Legii nr. 571/2004, publicată în M. Of. nr. 1214 din 17 decembrie 2004

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

L E G E

privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Prezenta lege reglementează unele măsuri privind protecţia persoanelor care au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii în cadrul autorităţilor publice, instituţiilor publice şi al altor unităţi, săvârşite de către persoane cu funcţii de conducere sau de execuţie din autorităţile, instituţiile publice şi din celelalte unităţi bugetare prevăzute la art. 2.

Art. 2. − (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică autorităţilor şi instituţiilor publice din cadrul administraţiei publice centrale, administraţiei publice locale, aparatului Parlamentului, aparatului de lucru al Administraţiei Prezidenţiale, aparatului de lucru al Guvernului, autorităţilor administrative autonome, instituţiilor publice de cultură, educaţie, sănătate şi asistenţă socială, companiilor naţionale, regiilor autonome de interes naţional şi local, precum şi societăţilor naţionale cu capital de stat.

(2) Prezenta lege se aplică şi persoanelor numite în consilii ştiinţifice şi consultative, comisii de specialitate şi în alte organe colegiale organizate în structura ori pe lângă autorităţile sau instituţiile publice.

Art. 3. − În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) avertizare în interes public înseamnă sesizarea făcută cu bună-credinţă cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacităţii, economicităţii şi transparenţei;

b) avertizor înseamnă persoana care face o sesizare potrivit lit. a) şi care este încadrată în una dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau în celelalte unităţi prevăzute la art. 2;

c) comisie de disciplină înseamnă orice organ însărcinat cu atribuţii de cercetare disciplinară, prevăzut de lege sau de regulamentele de organizare şi funcţionare a autorităţilor publice, instituţiilor publice sau a celorlalte unităţi prevăzute la art. 2.

CAPITOLUL II

Principii generale

Art. 4. − Principiile care guvernează protecţia avertizării în interes public sunt următoarele:

a) principiul legalităţii, conform căruia autorităţile publice, instituţiile publice şi celelalte unităţi prevăzute la art. 2 au obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile cetăţenilor, normele procedurale, libera concurenţă şi tratamentul egal acordat beneficiarilor serviciilor publice, potrivit legii;

b) principiul supremaţiei interesului public, conform căruia, în înţelesul prezentei legi, ordinea de drept, integritatea, imparţialitatea şi eficienţa autorităţilor publice şi instituţiilor publice, precum şi a celorlalte unităţi prevăzute la art. 2 sunt ocrotite şi promovate de lege;

c) principiul responsabilităţii, conform căruia orice persoană care semnalează încălcări ale legii este datoare să susţină reclamaţia cu date sau indicii privind fapta săvârşită;

d) principiul nesancţionării abuzive, conform căruia nu pot fi sancţionate persoanele care reclamă ori sesizează încălcări ale legii, direct sau indirect, prin aplicarea unei sancţiuni inechitabile şi mai severe pentru alte abateri disciplinare. În cazul avertizării în interes public, nu sunt aplicabile normele deontologice sau profesionale de natură să împiedice avertizarea în interes public;

e) principiul bunei administrări, conform căruia autorităţile publice, instituţiile publice şi celelalte unităţi prevăzute la art. 2 sunt datoare să îşi desfăşoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, în condiţii de eficienţă, eficacitate şi economicitate a folosirii resurselor;

f) principiul bunei conduite, conform căruia este ocrotit şi încurajat actul de avertizare în interes public cu privire la aspectele de integritate publică şi bună administrare, cu scopul de a spori capacitatea administrativă şi prestigiul autorităţilor publice, instituţiilor publice şi al celorlalte unităţi prevăzute la art. 2;

g) principiul echilibrului, conform căruia nici o persoană nu se poate prevala de prevederile prezentei legi pentru a diminua sancţiunea administrativă sau disciplinară pentru o faptă a sa mai gravă;

h) principiul bunei-credinţe, conform căruia este ocrotită persoana încadrată într-o autoritate publică, instituţie publică sau în altă unitate bugetară dintre cele prevăzute la art. 2, care a făcut o sesizare, convinsă fiind de realitatea stării de fapt sau că fapta constituie o încălcare a legii.

CAPITOLUL III

Avertizarea privind fapte de încălcare a legii

Art. 5. − Semnalarea unor fapte de încălcare a legii de către persoanele menţionate la art. 1 şi 2, prevăzute de lege ca fiind abateri disciplinare, contravenţii sau infracţiuni, constituie avertizare în interes public şi priveşte:

a) infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, infracţiunile de fals şi infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul;

b) infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;

c) practici sau tratamente preferenţiale ori discriminatorii în exercitarea atribuţiilor unităţilor prevăzute la art. 2;

d) încălcarea prevederilor privind incompatibilităţile şi conflictele de interese;

e) folosirea abuzivă a resurselor materiale sau umane;

f) partizanatul politic în exercitarea prerogativelor postului, cu excepţia persoanelor alese sau numite politic;

g) încălcări ale legii în privinţa accesului la informaţii şi a transparenţei decizionale;

h) încălcarea prevederilor legale privind achiziţiile publice şi finanţările nerambursabile;

i) incompetenţa sau neglijenţa în serviciu;

j) evaluări neobiective ale personalului în procesul de recrutare, selectare, promovare, retrogradare şi eliberare din funcţie;

k) încălcări ale procedurilor administrative sau stabilirea unor proceduri interne cu nerespectarea legii;

l) emiterea de acte administrative sau de altă natură care servesc interese de grup sau clientelare;

m) administrarea defectuoasă sau frauduloasă a patrimoniului public şi privat al autorităţilor publice, instituţiilor publice şi al celorlalte unităţi prevăzute la art. 2;

n) încălcarea altor dispoziţii legale care impun respectarea principiului bunei administrări şi cel al ocrotirii interesului public.

Art. 6. − Sesizarea privind încălcarea legii sau a normelor deontologice şi profesionale, conform art. 4 lit. h), poate fi făcută, alternativ sau cumulativ:

a) şefului ierarhic al persoanei care a încălcat prevederile legale, potrivit art. 5;

b) conducătorului autorităţii publice, instituţiei publice sau al unităţii bugetare din care face parte persoana care a încălcat prevederile legale, potrivit art. 5, sau în care se semnalează practica ilegală, chiar dacă nu se poate identifica exact făptuitorul;

c) comisiilor de disciplină sau altor organisme similare din cadrul autorităţii publice, instituţiei publice sau al unităţii prevăzute la art. 2, din care face parte persoana care a încălcat legea, conform art. 5;

d) organelor judiciare;

e) organelor însărcinate cu constatarea şi cercetarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor;

f) comisiilor parlamentare;

g) mass-media;

h) organizaţiilor profesionale, sindicale sau patronale;

i) organizaţiilor neguvernamentale.

CAPITOLUL IV

Protecţia funcţionarilor publici, a personalului contractual şi a altor categorii de personal

Art. 7. − (1) În faţa comisiei de disciplină sau a altor organe similare, avertizorii beneficiază de protecţie după cum urmează:

a) avertizorii în interes public beneficiază de prezumţia de bună-credinţă, în condiţiile art. 4 lit. h), până la proba contrară;

b) la cererea avertizorului cercetat disciplinar ca urmare a unui act de avertizare, comisiile de disciplină sau alte organisme similare din cadrul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor unităţi prevăzute la art. 2 au obligaţia de a invita presa şi un reprezentant al sindicatului sau al asociaţiei profesionale. Anunţul se face prin comunicat pe pagina de Internet a autorităţii publice, instituţiei publice sau a unităţii bugetare, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înaintea şedinţei, sub sancţiunea nulităţii raportului şi a sancţiunii disciplinare aplicate.

(2) În situaţia în care cel reclamat prin avertizarea în interes public este şef ierarhic, direct sau indirect, ori are atribuţii de control, inspecţie şi evaluare a avertizorului, comisia de disciplină sau alt organism similar va asigura protecţia avertizorului, ascunzându-i identitatea.

Art. 8. − În cazul avertizărilor în interes public, prevăzute la art. 5 lit. a) şi b), se vor aplica din oficiu prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

Art. 9. − (1) În litigiile de muncă sau în cele privitoare la raporturile de serviciu, instanţa poate dispune anularea sancţiunii disciplinare sau administrative aplicate unui avertizor, dacă sancţiunea a fost aplicată ca urmare a unei avertizări în interes public, făcută cu bună-credinţă.

(2) Instanţa verifică proporţionalitatea sancţiunii aplicate avertizorului pentru o abatere disciplinară, prin compararea cu practica sancţionării sau cu alte cazuri similare din cadrul aceleiaşi autorităţi publice, instituţii publice sau unităţi bugetare, pentru a înlătura posibilitatea sancţionării ulterioare şi indirecte a actelor de avertizare în interes public, protejate prin prezenta lege.

CAPITOLUL V

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 10. − Prezenta lege, în privinţa protecţiei avertizorilor în interes public, se completează cu dispoziţiile Codului muncii, precum şi cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 11. − În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice, instituţiile publice şi celelalte unităţi bugetare prevăzute la art. 2 îşi vor pune de acord regulamentele de ordine interioară cu prevederile acesteia.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 14 decembrie 2004.

Nr. 571.

6 Responses to Citeşte raportul făcut de locotenentul „revoluţionar” Gheorghe Alexandru! Vrea Ministerul să-l discrediteze pe tânărul ofiţer pentru curajul său de a demasca mai multe aberaţii din sistem?

  1. omulvaly 30/01/2012 at 22:58

    Să nu uităm……

    Răspunde
  2. danb 31/01/2012 at 01:24

    Pot confirma ca cele spuse de domnul locotenent sunt adevarate. Cunosc personal cazuri de absolventi ai unor scoli de subofiteri care prin diverse aranjamente au devenit ofiteri cu drepturi egale cu cei ajunsi ofiteri pe calea normala, respectiv Academia militara. Dupa politizarea administratiei publice s-a reusit si politizarea armatei. Avantajul pe care-l prezinta cei ajunsi indirect ofiteri este ca sunt mult mai docili fata de comandanti, sunt furnizori de spaga sau de servicii de alt gen. Deci daca si Armata a cazut definitiv in sfera coruptiei, realitatea este ca momentan nu mai avem nicio institutie in Romania care sa nu fie corupta. Din punctul meu de vedere este o situatie catastrofala pentru cetatenii romani.

    Răspunde
  3. avasiloaie 31/01/2012 at 06:19

    aceeasi situatie de avansare directa la grad de ofiter si de promovare in functii de conducere a subofiterilor cu relatii se regaseste si la politie, unde jumatate din consiliul de conducere este formata numai din asemenea Dinu Paturica…

    Răspunde
  4. Pingback: Cristi Irimia: "Niciodată nu e prea târziu să aflu că Vrancea Media e felicitată pentru modul în care tratează subiectele" | Vrancea Media

  5. Pingback: Cristi Irimia: “Niciodată nu e prea târziu să aflu că Vrancea Media e felicitată pentru modul în care tratează subiectele” | Cristi Irimia

  6. Iulian 24/09/2012 at 01:18

    Conducerea Statului Major General trebuia sa ia la cunoştinţă cu consternare deosebita de activităţile economice ale unor sefi de stat major de dupa 1989 si de activitatile criminalilor din Decembrie 1989, nu de activitatea de libera exprimare a adevarului de catre un ofiter onest.

    Răspunde

Scrie un comentariu

STIRI LIVE