Alexandru CRĂINICEANU: ”Cu spatele la valori și la gândire”

Ultimele zile in care am urmarit atent traiectoria degradanta a discursului indus in spatiul public despre initiativa cetateneasca a Coalitiei pentru Familie, m-au convins de un lucru: Orwell si Huxley au avut dreptate cand au afirmat ca intr-o societate „perfecta”, in care oamenii sunt controlati cu totul de Sistem, cea mai mare „crima” adusa impotriva acestuia este „a gandi”.

Orwell merge pana in acel punct in care defineste, in romanul sau distopic „1984”, „Crimaganditul” ca fiind capacitatea indivizilor de a-si pastra intacte valorile si convingerile, indiferent de opresiunea ideologica pe care o exercita Sistemul asupra lor. Desigur, nu putem afirma ca am fi ajuns deja intr-o societate distopica de tipul „minunatei lumi noi”, in care libertatea de exprimare individuala este cu totul eradicata. Departe de mine acest gand. Dar nu pot sa nu observ cum societatea romaneasca de astazi tinde sa se dezbine din ce in ce mai tare din cauza unei confuzii generalizate si a unor mentalitati straine de propriile ei valori fundamentale. De aceea, un exercitiu de „a gandi”, adica de a constientiza „la rece” realitatile in care ne regasim ca societate astazi se impune pentru a pastra unita aceasta societate – lucru pe care ni-l dorim cu totii.

Dar pentru a putea constientiza aceste realitati, trebuie sa dam la o parte aprecierile subiective, presupunerile, acuzatiile sau tezele profund ideologice aruncate in spatiul public astazi si sa patrundem in esenta problemei. Care este pana la urma esenta dezbaterilor incrancenate de astazi? Faptul ca, prin vocea a trei milioane de romani, CpF a initiat un referendum de modificare a art. 48 din Constitutie cu privire la o institutie fundamentala a statului, casatoria. Atat si nimic mai mult. Din aceasta afirmatie – care desi atat de cunoscuta, este atat de rastalmacita – m-as opri asupra unui singur termen esential: referendum. Din pacate, acest termen tradus prin „dare de seama” (pe care il leg direct de termenul „constientizare” si implicit de „a gandi”) risca sa-si piarda in aceasta discutie orice valoare intrinseca si sa devina o banala zi de duminica in care oamenii sunt chemati la vot in mod inutil sau chiar daunator, dupa cum afirma Platforma Respect. Din acest motiv, scopul pare a fi ignorarea faptului ca acest referendum este una dintre cheile democratiei statului de drept, ca el este reglementat de Constitutie prin art. 2 ca fiind una dintre principalele modalitati de exprimare a suveranitatii poporului roman; in fapt, ca el este singura modalitate perfect libera, democratica si plina de forta (vorbim de implicarea unei intregi natiuni) prin care expresia completa si complexa a intregii societati se poate manifesta in plan legislativ.

Daca ajungem cu gandirea in acest punct si intelegem cu adevarat valoarea lui, inseamna ca perspectiva de a privi realitatile in care ne regasim astazi se schimba radical – pentru ca plecam de la esentialul problemei, referendumul in sine. Si ceea ce putem observa ar trebui sa ne puna pe ganduri. Platforma Respect, care se descrie ca fiind adevarata aparatoare a drepturilor si libertatilor, are ca principal scop de infiintare oprirea referendumului. Adica, mai liber tradus dupa explicatiile anterioare, oprirea manifestarii actului de suveranitate din partea natiunii romane. Desigur, nu spune nimeni ca valorile democratice nu trebuie aparate – iar aceasta platforma este libera sa o faca. Dar ea nu incearca doar sa contraargumenteze necesitatea referendumului, ci sa-l desfiinteze si sa-l anuleze pe acesta. Diferenta dintre cele doua alternative este ca prima este democratica in timp ce a doua se opune oricarui principiu al suveranitatii. Si, pana la urma, cum poate declara aceasta Platforma ca principiul ei de baza este: „Toti suntem cetateni egali: Respect pentru toti!”, cand obiectivul sau fundamental este acela de a bloca initiativa legislativa perfect legala si democratica a trei milioane de oameni, adica de a-i opri sa se exprime liber si in conformitate cu propriile lor valori asupra unei probleme de interes national cum este familia? Ma intreb daca mai ramane vreun principiu de baza al democratiei neatins in demersul acestei Platforme…

Tot ceea ce a facut Coalitia inca de la formare a fost sa sustina intr-un mod civilizat si perfect democratic necesitatea acestui referendum, ea reprezentand de facto vocea celor trei milioane de romani care l-au initiat. In replica, CpF a primit din partea formatorilor de opinie ai minoritatilor sexuale contraargumente divagate de la obiectul referendumului, dezinformari si acuzatii agresive, desi aceste minoritati nu au avut de-a face cu obiectivele Coalitiei. Sa etichetezi CpF drept miscare liberala sau fascista, sa o acuzi de fundamentalism si populism nationalist, asa cum face Platforma Respect sau organizatiile LGBT care o compun, duce la distrugerea oricarei forme de dialog democratic si la dezbinarea societatii romanesti. Dovezi ale acestor acuzatii nu au fost niciodata indicate pentru ca ele nici nu exista. Doar acuzatii aruncate fara niciun temei dintre care unele pica in zona ridicolului: sa ne amintim doar halucinanta asociere a lui Hitler de initiativa Coalitiei, prin folosirea unei banale tehnici, argumentul ad hitlerum.

Ceea ce ramane, asa cum am spus, dincolo de toate acestea este valoarea intrinseca a referendumului. Valoare ce nu este nici imorala, nici declansatoare a unei psihoze nationale, asa cum s-a afirmat in emisiunea „Recurs la morala”. Si aceasta pentru ca manifestarea suveranitatii este responsabilitatea fiecarui popor care vrea sa se numeasca democratic. O responsabilitate ce nu poate fi negata sau privita cu indiferenta doar pentru ca nu s-ar putea observa in prezent consecintele nefaste ale lipsei definirii casatoriei in Constitutie. Sa aruncam putin cu ochiul in Occident (ca tot ne place sa o facem): vedem ca in Canada familiile sunt dezmembrate pe criterii de afinitatate cu teoria identitatii de gen devenita norma juridica, iar copiii pot fi adoptati si crescuti de cupluri homosexuale; in Franta 1,5 milioane de oameni in fata Parlamentului nu au putut opri adoptarea de catre acesta a unui amendament in Codul Civil in favoarea casatoriilor homosexuale (vi se pare un scenariu posibil si pentru noi?) si exemplele pot continua. Ce trebuie sa retinem este ca nu putem sa inchidem ochii ca si cum nu ar exista nimic de hotarat. Responsabilitatea pentru Romania de maine este o necesitate – iar referendumul privind casatoria este o modalitate de a o indeplini. Iar cand Curtea Constitutionala avizeaza acest demers si stabileste ca revizuirea ce face obiectul lui se aliniaza Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Conventiei Europene a Drepturilor Omului si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (Monitorul Oficial, nr. 883/25.11.2015); cand toate deciziile CEDO subliniaza ca definitia casatoriei ramane a fi hotarata la nivelul statelor membre; cand membrii ai Congresului American sustin aceasta initiativa, cine are interes sa respinga acest referendum?

Ceea ce v-am propus mai sus este un exercitiu de „gandire”. Trebuie sa retinem ca acest referendum reprezinta adevarata manifestare a democratiei romanesti, care pana acum greu a avut posibilitatea sa se evidentieze. Si ca opozitia vehementa fata de el prin campania de defaimare la care este supusa Coalitia pentru Familie, nu numai ca nu rezolva problema definitiei casatoriei, dar ma si duce la o dezbinare profunda a societatii. Iar, in ultima instanta, exact ca in cazul individului lui Orwell sau al lui Huxley, natiunea romana, prin boicotarea referendumului, nu ar fi lasata „sa gandeasca” asupra unei probleme a carei solutie numai aceasta o poate aprecia.

(Autor: Alexandru Crăiniceanu)

Scrie un comentariu

STIRI LIVE